O glumă savuroasă despre Trump și Putin

Maestrul șahului și opozantul lui Putin, Garry Kasparov, a distribuit pe platforma X o glumă savuroasă de actualitate. Este genul de glumă clasică, care se mai găsește, deși a fost înlocuită de meme-uri. Gluma sună astfel:

Trump, după moarte, primește permisiunea să viziteze Pământul pentru o oră. Intră într-un bar din New York și întreabă cum merge treaba în Statele Unite. Barmanul, entuziasmat de vizită, răspunde: „Datorită dumneavoastră, avem cel mai incredibil imperiu! Groenlanda, Panama și Canada!”. „Excelent”, zice Trump, „și Europa?”. „Nici ei nu ne-au rezistat”, răspunde barmanul. Trump, mulțumit, se pregătește să plece și întreabă cât datorează. Barmanul răspunde: „Un rublu și cincizeci de copeici”.

Ca de obicei, gluma este o adaptare: în 2022, gluma îl implica pe Putin, revenit din infern pentru a întreba despre Ucraina, dar ajungea să plătească nota de plată în euro.

Glume despre politicieni și dictatori

Le Monde relata într-un articol din 2022 că invazia Ucrainei a generat un val de glume despre Putin. De exemplu, după ce autocratul a afirmat că invazia nu era un război, ci o „operațiune specială”, s-a comentat că guvernul rus a schimbat titlul romanului Război și pace, de Lev Tolstoi, în Operațiune Specială și Înaltă Trădare.

Multe dintre aceste glume despre politicieni și dictatori sunt reciclate sau adaptate. Unele dintre cele care circulă pe forumuri și rețele despre Putin existau deja pe vremea Uniunii Sovietice, mai ales cele care tratează libertatea de exprimare.

• Un clasic este: „Unui om i s-au dat 25 de ani pentru că l-a numit idiot pe Stalin. Cinci ani pentru insultă și 20 pentru dezvăluirea de secrete de stat”.

Sociologul Christie Davies colectează în Jokes and Targets (Glumele și țintele lor) o mulțime de glume care circulau în blocul comunist, numite în rusă anekdoty. Ceea ce este semnificativ la aceste glume este că nu critică doar personaje specifice, ci reprezintă o condamnare totală a sistemului politic, social și economic.

Mai mult, puneau în pericol pe cei care le spuneau. Filosoful Tomás Varnágy spune în Proletari din toate țările... Iertați-ne!, că în timpul lui Stalin, agenți secreți se infiltrau în cozi pentru a asculta conversații și a aresta pe cei care insultau și criticau regimul. Lucru care oferea la rândul său material pentru anekdoty, ca acest clasic care se spune și despre Putin: „Concurs de glume în Rusia. Premiul I: 15 ani”.

În ciuda riscurilor, glumele sunt una dintre puținele transgresiuni pe care cetățenii și le pot permite sub o dictatură. Într-o situație incertă și fără posibilitatea de a critica regimul în mass-media (sau pe rețelele sociale), cetățenii apelează la aceste povești anonime pentru a-și exprima fricile, preocupările și opiniile, mai mult sau mai puțin camuflate.

Deși glumele nu au răsturnat niciun dictator, ele ajută la menținerea moralului și arată că propaganda oficială, cea care vinde sprijinul în bloc al cetățenilor, este o gargară goală.

Când vine democrația, scrie și Davies, glumele clasice despre politicieni își pierd popularitatea. Nu pentru că am fi cu toții foarte mulțumiți de reprezentanții noștri, ci pentru că critica și umorul pot fi exprimate în mod deschis.

Există satiră la televizor, în reviste, în ziare, în filme și, bineînțeles, în baruri și pe rețelele de socializare. Se spun glume despre președinții democratici, desigur, dar acestea sunt de obicei adaptări ale clasicilor. De aceea este semnificativ faptul că circulă despre Putin și că unele dintre ele sunt noi: sunt o dovadă că libertatea de exprimare nu trece prin momente bune în Rusia.

Este remarcabil faptul că multe dintre aceste glume râd de un Putin care intenționa să invadeze Ucraina în câteva săptămâni, dar trei ani mai târziu singurul care s-a predat a fost Trump. Și, desigur, este un alt simptom grav că o glumă despre delirurile imperialiste ale președintelui rus poate fi spusă fără aproape nicio schimbare despre președintele Statelor Unite.