Tunisia pare să fi revenit la cei mai negri ani de represiune politică ai dictaturii răsturnate în 2011 în urma primei revolte populare a Primăverii Arabe. Cu peste o sută de figuri ale opoziției condamnate la pedepse lungi cu închisoarea în ultimele trei luni, hărțuirea disidenței politice atinge cote maxime de când președintele Kais Saied a dizolvat Parlamentul în 2021 și a început să guverneze cu o tentă autocratică.

Lideri politici islamiști și laici, funcționari, oameni de afaceri, intelectuali și jurnaliști care îl contestă pe președinte au fost aruncați în spatele gratiilor sau în exil după ce „au fost reduși la tăcere și persecutați”, avertizează Bassam Khawaja, director adjunct pentru Africa de Nord al unui ONG.

Condamnarea la 34 de ani de închisoare dictată vineri împotriva fostului prim-ministru Ali Larayedh marchează un punct culminant al acestei represiuni. La finalul unui proces care s-a desfășurat practic cu ușile închise, iar acuzații l-au urmărit prin videoconferință din închisoare, fostul prim-ministru Larayedh, în vârstă de 69 de ani, care a guvernat între 2013 și 2014 după ce a deținut portofoliul Internelor din 2011, a fost condamnat alături de alți șapte lideri în așa-numitul caz al rețelelor jihadiste.

Fostul șef de guvern a fost arestat acum trei ani, acuzat că ar fi facilitat plecarea din țară a sute de salafiști radicali pentru a lupta alături de Statul Islamic în Irak și Siria. Apărarea lui Larayedh a invocat lipsa dovezilor împotriva sa și a reamintit că tocmai el a inițiat scoaterea în afara legii, în 2013, a grupării jihadiste tunisiene.

Partidul islamist Ennahda, cel mai votat (40,7% la legislativele din 2019) în Parlamentul închis și ulterior dizolvat de președintele Saied, a fost interzis, iar liderii săi de vârf se află în spatele gratiilor. Liderul său istoric, în vârstă de 83 de ani, a fost condamnat în februarie la 22 de ani de închisoare, care se adaugă celor 10 acumulate din două procese anterioare.

În urmă cu două săptămâni, un tribunal antiterorist a condamnat diverse figuri politice la pedepse de până la 66 de ani de închisoare pentru „conspirație împotriva securității statului”, într-un macroproces fără precedent de la dictatura lui Ben Ali. Erau personalități din diferite curente politice unite doar de opoziția față de deriva autoritară a președintelui Saied și de căutarea unei alternative democratice la gestionarea sa autocratică.

Trădare, colaborare cu puteri străine, terorism. Lista acuzațiilor împotriva sutelor de opozanți judecați în ultimele trei luni este lungă și variată, deși avocații apărării și ONG-urile internaționale care au monitorizat procesele subliniază unanim lipsa de dovezi solide împotriva unor cetățeni care s-au limitat să critice exercitarea puterii.

Comentatoarea politică și avocata, în vârstă de 56 de ani, ispășește 18 luni de închisoare pentru că a ironizat anul trecut la un post de televiziune pe tema gestionării migrației de către Saied. Președintele afirmase că până la 50.000 de persoane intenționează să se stabilească în țară în loc să-și continue drumul spre Europa. „Despre ce țară minunată vorbim?”, a întrebat ea în direct, amintind de gravele crize economice care afectează țara magrebiană de la pandemie. A fost judecată rapid în virtutea decretului prezidențial numărul 54, care pedepsește „difuzarea de știri false”.

Printre condamnații în recentul macroproces împotriva opoziției se numără social-democratul, în vârstă de 60 de ani, care deține pașaport spaniol ca fiu al unei exilate republicane după războiul civil spaniol. El a fost condamnat la 48 de ani de închisoare. A fost acuzat de conspirație cu țări străine pentru că a organizat acasă un prânz cu couscous, la care au fost invitați lideri ai opoziției și ambasadori europeni, și unde s-a dezbătut o soluție democratică la criza constituțională din Tunisia generată de dizolvarea Parlamentului.

Comisia Europeană a propus includerea Tunisiei pe lista „țărilor de origine sigure”, adică considerate respectuoase cu drepturile omului și fără conflicte armate interne. Astfel, cetățenii săi vor vedea limitate posibilitățile de a solicita azil politic la sosirea la frontierele statelor UE. După valul de condamnări a opozanților în Tunisia, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene s-a limitat să declare în aprilie că Bruxelles-ul „ia notă” de sentințele dure pronunțate, care afectează și cetățeni europeni, precum și de „controverselor din jurul procesului judiciar”. Diplomațiile Franței și Germaniei și-au exprimat „îngrijorarea” față de hărțuirea disidenței politice tunisiene, dar în Europa nimeni nu pare să dorească să ia măsuri împotriva unei țări cheie în controlul fluxurilor migratorii din Africa. Acordurile semnate de autoritățile tunisiene cu UE – în esență, oprirea plecării bărcilor în schimbul ajutoarelor economice – au fost indicate de Comisie drept un model de urmat de alte țări de pe coasta sudică a Mediteranei.

Procesele politice din Tunisia au marginalizat rapid opoziția față de președintele Saied, care guvernează cu o tentă autocratică după ce a concentrat puterea în mâinile sale. Principalele acuzații se bazează uneori pe declarațiile unor martori protejați a căror identitate nu poate fi dezvăluită. Acuzațiile insistă asupra existenței unui „plan urzit pentru conspirație internă și externă împotriva securității statului”.

Președintele Saied atacă în mod repetat „ingerințele internaționale inacceptabile”, în timp ce Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului califică procesele drept „un pas înapoi pentru justiție”.

Condamnările par să bată ultimele cuie pe sicriul Primăverii Arabe, valul de revolte pro-democratice apărut la sfârșitul anului 2010, tocmai în Tunisia. În singura țară din regiune unde părea să fi prins rădăcini, tranziția politică este acum compromisă iremediabil.