Uniunea Europeană se confruntă cu o criză complexă care amenință să-i erodeze influența geopolitică la nivel mondial. Pe lângă pierderea competitivității în raport cu Statele Unite și China, blocul comunitar se vede slăbit de războiul din Ucraina, din negocierile de pace fiind exclus, precum și de potențiala revenire a fostului președinte american Donald Trump, a cărui politică impune acorduri comerciale inegale. Intern, avansul extremei drepte eurosceptice și erodarea consensului politic contribuie la o fragilizare a valorilor europene.

Într-un efort de a-și recăpăta relevanța, UE a anunțat măsuri de stimulare a competitivității și de consolidare a apărării. Cu toate acestea, tranziția de la discurs la acțiune rămâne o provocare majoră pentru blocul celor 27 de state membre, care numără 450 de milioane de locuitori. Chiar dacă există inițiative precum creșterea cheltuielilor militare, simplificarea birocrației și căutarea de noi parteneri comerciali, progresul este lent. Un exemplu este acordul cu țările Mercosur, care ar putea crea cea mai mare zonă de liber schimb din lume, dar a cărui semnare este încă incertă. Fără o acțiune rapidă și decisivă, Europa riscă să-și piardă definitiv statutul de actor geopolitic global.

Potrivit unor surse din interiorul comunității europene, frica de reacțiile lui Trump este "prea mare", paralizând capacitatea UE de a adopta o poziție fermă. Această reticență s-a manifestat și în incapacitatea de a condamna unitar atacurile Israelului asupra Gazei sau de a se pronunța clar asupra situației din Venezuela. Fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, subliniază că modelul european de dependență față de energia rusă, produsele chineze și securitatea americană "a eșuat", iar Europa trebuie să devină autonomă într-o eră a ascensiunii autocrațiilor.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avertizat despre necesitatea unei "noi Europe" capabile să se ocupe de propria apărare și securitate, însă executivul comunitar pare blocat într-o paralizie epuizantă. Rapoartele multiple arată cum dependența Europei față de piața unică a fost subminată de acțiunile lui Trump și de afluxul de produse chinezești ieftine. Propuneri precum cele ale fostului premier italian Mario Draghi vizează o revizuire radicală a politicii industriale și simplificarea reglementărilor, inclusiv în domenii precum Inteligența Artificială, pentru a inversa declinul competitivității europene.

Războiul din Ucraina continuă să fie un test major pentru UE. Negocierile de pace, conduse de SUA și Rusia, au pus pe masă un plan care implică pierderea suveranității Ucrainei și care a fost elaborat fără implicarea directă a Kievului sau a Uniunii Europene. Această situație a scos în evidență lipsa unei structuri supranaționale de securitate și apărare eficiente în Europa. Rasmussen propune o "strategie a ariciului" pentru Ucraina, inclusiv desfășurarea a până la 20.000 de trupe europene în spatele liniilor frontului și crearea unui scut aerian european, precum și utilizarea activelor rusești înghețate pentru reconstrucția și finanțarea militară a Ucrainei.

Pe măsură ce Rusia intensifică atacurile hibride împotriva Occidentului, Europa discută despre reînarmare, cu măsuri precum recuperarea serviciului militar în Franța (voluntar) și creșterea bugetelor de apărare în Germania și Lituania. Cu toate acestea, unii experți consideră că aceste eforturi sunt "prea puțin și prea târziu". Europa nu mai poate aștepta Washingtonul sau Moscova; trebuie să își asume o politică de putere și să prezinte un plan concret pentru Ucraina, cu garanții de securitate susținute de o forță europeană de reasigurare și utilizarea imediată a fondurilor rusești blocate.