Datele sondajelor de opinie publică indică faptul că o parte a publicului european percepe, pe bună dreptate, un pericol pentru modelul politic și social care, dincolo de neajunsurile sale, a permis în cea mai mare parte a continentului cea mai lungă perioadă comună de pace, libertate și prosperitate din istoria sa recentă. Succesul se datorează în mare măsură depășirii instinctelor naționaliste printr-o Uniune Europeană în care cedarea de suveranitate și respectul față de diversitate nu au fost o sumă zero, ci un multiplicator al potențialului fiecărui partener. Europa a redevenit puternică renunțând la politicile axate pe construirea viitorului fiecărei națiuni prin ocuparea sau distrugerea celorlalte.

Dar, la 75 de ani de la apariția sa, UE nu traversează cel mai bun moment, nici pe plan intern, nici la scară mondială. Uniunea este disprețuită de Donald Trump, agresată de războiul hibrid al lui Vladimir Putin și provocată de noii actori ai secolului XXI, cu China în frunte, care își revendică un spațiu la masa globală. Acest lucru, cu mare probabilitate, îi va obliga pe europeni să renunțe la o parte din puterea și influența lor. La acestea se adaugă și pasivitatea jenantă a UE în fața evenimentelor din Gaza și Cisiordania.

Cu toate acestea, cel mai mare pericol pentru Uniune pare să fie în interiorul său. Efectul de "vaccin" al Brexit împotriva tendințelor centrifuge începe să se dilueze. Iar lideri precum Viktor Orbán în Ungaria, Marine Le Pen în Franța, Alice Weidel în Germania sau Santiago Abascal în Spania au transformat Comisia Europeană, și în special pe președinta sa, Ursula von der Leyen, în ținta campaniilor care prezintă UE ca pe o invenție a elitelor în detrimentul bunăstării majorității europenilor. Chiar și într-o țară atât de euroentuziastă precum Spania, partidul Vox testează și impune o agendă deschis eurosceptică, profitând de slăbiciunea și complicitatea altor partide în anumite regiuni.

În fața unor astfel de atacuri împotriva proiectului comun, este important să nu uităm valoarea unei cuceriri istorice precum Uniunea Europeană, fără egal în restul planetei. După secole de lupte fratricide, pe 9 mai, de Ziua Europei, s-au împlinit 80 de ani de pace neîntreruptă între țările membre. Împotriva tuturor dificultăților, Uniunea a depășit crize la fel de grave precum cea a petrolului din 1973, șocurile dezintegrării URSS și Iugoslaviei, criza financiară din 2008, valul de atacuri jihadiste începând cu 2015, Brexit, pandemia și altele.

Într-o lume tot mai instabilă, intolerantă și străină de norme, UE a continuat să avanseze în privința libertăților, drepturilor sociale, protecției mediului și respectului față de minorități și diferențe de tot felul. Europa a devenit un loc privilegiat în care milioane de oameni împart un spațiu vast fără frontiere, unde pot alege cu totală libertate unde să locuiască, să studieze, să lucreze sau să se retragă la pensie. Succesul european strălucește și mai puternic prin contrast cu situația din alte părți ale lumii.

Inițiative precum demonstrațiile recente din diverse țări ne reamintesc că cetățenii, prin vocea și votul lor, pot afirma valoarea unei integrări care, în ciuda lacunelor sale, merită în continuare efortul.