Într-un post micuț de lângă drumul care leagă orașul Kramatorsk de alte localități mai apropiate de frontul din Donețk, soldații Igor, Oleksandr și Nikolai beau o cafea în timpul unei pauze.

Toți trei sunt membri ai unei brigăzi de asalt a armatei ucrainene și tocmai și-au părăsit pozițiile pentru a se bucura de câteva zile de permisie. Atât de recentă este plecarea lor din tranșee încât nici măcar nu au auzit de propunerea americană de încetare a focului de 30 de zile pe care președintele lor, Volodimir Zelenski, a acceptat-o săptămâna trecută, dar condiționată de aprobarea Rusiei. După o scurtă explicație, izbucnesc în râs: „Este o prostie completă! Nu poți avea încredere în ruși!”, exclamă Igor, în timp ce colegii săi aprobă. O astfel de reacție, cu cuvinte mai mult sau mai puțin grosolane, este cea mai obișnuită pe acest front estic de unde ucrainenii luptă împotriva invadatorului încă din 2014: treizeci de militari consultați de Джерело новини nu au încredere în intențiile Moscovei în fața unui posibil armistițiu. În plus, majoritatea nu ar accepta să se întoarcă acasă dacă asta ar implica cedarea teritoriilor ocupate. “Victorie sau moarte”. Aceasta este opinia categorică a lui Vitali, care așteaptă și el cafeaua, de data aceasta în Druzhkivka, un oraș la 20 de kilometri de Chasiv Yar, practic sub controlul armatei invadatoare. Nu își dă numele de familie, ca niciun militar intervievat. Pentru că soldații nu ar trebui să vorbească cu presa fără permisiunea superiorilor lor, și cu atât mai puțin despre politică. Deși, ca urmare a ultimelor evenimente, nu au altceva în cap. Așezat pe o terasă cu alți doi colegi în uniformă, își argumentează răspunsul: “Dacă le dăm teritoriile ocupate și lăsăm lucrurile așa, va fi doar o chestiune de timp până când ne vor ataca. Dacă nu-i oprim acum, nu-i vom opri niciodată și nu există altă opțiune decât să o facem cu forța”.

Trei soldați ucraineni participă la o misiune de antrenament cu drone într-o zonă rurală de lângă orașul Sloviansk (Ucraina).
Lola Hierro

Soldații de pe frontul din Donbas știu ce înseamnă să le fie frică și frig în tranșee, să fie împușcați cu drone, cu artilerie. Știu mulți ani de durere, să danseze cu moartea zilnic. Că o mină sau o rachetă îi ia pe cei pe care îi iubesc cel mai mult. Nu le pasă ce se vorbește în birourile din Washington sau Moscova, pentru că acești lideri mondiali nu sunt acolo, pentru a simți și a vedea ceea ce simt și văd ei. Consideră o insultă faptul că politicienii din țările occidentale strâng mâinile acelorași lideri ruși care le provoacă atâta suferință, în special de la începutul invaziei la scară largă din februarie 2022. „Nu știu câți oameni au murit pentru această țară. Mulți dintre camarazii noștri vor să se răzbune pe acești nemernici și vom accepta o singură opțiune: să-și ia lucrurile și să se întoarcă în țara lor de rahat”, spune grănicerul Nikolai.

Neîncrederea față de președintele rus, Vladimir Putin, nu se manifestă doar în rândul trupelor ucrainene. Potrivit unui sondaj al Institutului Internațional de Sociologie de la Kiev (KIIS) publicat pe 11 martie, 87% din populație consideră că Rusia nu ar respecta un armistițiu deoarece este hotărâtă să distrugă Ucraina și nu se va opri la teritoriile pe care le ocupă astăzi. Putin a obținut un punct important în această săptămână, punând mâna pe aproape toate teritoriile din provincia rusă Kursk luate de trupele ucrainene. Pe frontul de est din Donbas, avansul rusesc a fost oprit în ultimele zile.

Aleksander, membru al unei unități de infanterie din brigada 93, este categoric: “De fapt, am pierdut deja acest război, doar pentru toți morții pe care ni i-a lăsat. Corpul fratelui meu este acum undeva în Kursk”, povestește cu un stoicism uluitor. Și el va lupta pentru fiecare milimetru de teritoriu ocupat de Rusia, dacă va fi lăsat, deși recunoaște și el că nu este realist: vede imposibilă recuperarea unei întregi generații care în Donețk și Crimeea a crescut în ultimul deceniu sub propaganda rusă. “Dar trebuie să continuăm să luptăm pentru că nu putem crede Rusia, nu se vor opri, trebuie să înțelegem asta. În plus, dacă vorbim despre o încetare a focului, pentru ce au murit toți acești oameni? Trebuie să luptăm”, spune el în timpul unei discuții în centrul orașului Druzhkivka.

Acest militar a servit în armată neîntrerupt din 2015. Și își menționează experiența pentru a se asigura că Rusia nu va accepta nicio pauză, așa cum nu a făcut-o nici înainte. El face aluzie la acordurile de la Minsk, susținute de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), pe care Moscova și Kiev le-au semnat cu guvernele separatiste din Donețk și Lugansk în 2014 pentru a pune capăt conflictului care izbucnise în acel an între separatiștii pro-ruși și armata ucraineană.

Acordurile de la Minsk au inclus o încetare imediată a focului care a fost încălcată aproape de la început și până cu câteva zile înainte de începerea invaziei la scară largă din 2022, întotdeauna cu acuzații reciproce de ambele părți cu privire la cine a încălcat-o primul. Cu câteva zile înainte ca Putin să dezlănțuie războiul, OSCE a înregistrat până la 1.500 de încălcări în 24 de ore.

Un soldat ucrainean participă la un antrenament într-un sat distrus din apropierea orașului Sloviansk (Ucraina).
Lola Hierro

Nikolai sugerează că singura modalitate de a se asigura respectarea unui armistițiu este prezența pe teren a trupelor occidentale care să acționeze ca martori. “Rusia va continua să ne atace, o vom denunța și nimeni nu ne va crede pentru că rușii vor spune probabil că noi suntem cei care îi atacăm pe ei”, susține el. În această linie reflectează Dima în timp ce stinge o țigară în cafeneaua de pe marginea drumului, profitând de soarele unei zile neobișnuit de blânde de la începutul lunii martie. “Rusia va înceta probabil să atace orașele mai îndepărtate cu rachete și drone, dar aici, pe front, nu-l putem crede pe Putin. Este necesar ca alte țări să ne ofere garanții”, sugerează el.

Dima este unul dintre cei cinci militari, din cei treizeci consultați, care ar prefera să se întoarcă acasă și să lase lucrurile așa cum sunt dacă acea pace dreaptă și durabilă despre care se vorbește ar fi reală. “Ar trebui să încercăm să normalizăm relațiile cu Rusia, deoarece sunt mulți oameni în Ucraina care au familii în cealaltă țară și este o nebunie toți oamenii care mor; trebuie să găsim o modalitate de a opri acest lucru”. Problema, potrivit lui și a celor care ar dori să aleagă opțiunea de a se întoarce acasă și de a uita de război, este că este o utopie.

Pe măsură ce conflictul a evoluat, opiniile ucrainenilor cu privire la concesionarea teritoriilor ocupate au variat. La început, o mare majoritate dorea să continue lupta până la restabilirea integrității teritoriale a țării, dar procentul a scăzut de la 71% în 2022 la 50% dintre cei chestionați de KIIS după venirea lui Donald Trump la președinția SUA și după manevrele sale pentru ca țările aflate în conflict să se așeze la masa negocierilor pentru pace.

În acea jumătate care nu vrea să cedeze niciun centimetru de teritoriu se află Ivanka, voluntară într-un spital militar din Kramatorsk. Nu aparține armatei, dar lucrează cu ei, suferă cu ei din prima zi a invaziei și, ca și ei, nu crede niciun cuvânt că Moscova va respecta un armistițiu. Soțul ei, Mikola, a murit în noiembrie 2022 în Yakovlivka, lângă orașul pierdut Bakhmut, și ea îl plânge în continuare ca în prima zi. “Vreau să ne recuperăm pământul pentru că mi-ar plăcea să-i aduc un omagiu lui Mikola acolo, în locul unde a fost ucis”, spune ea. Dar caută și despăgubiri. Și de aceea, pe lângă faptul că servește mâncare gătită în casă soldaților aflați în permisie, strânge bani pentru a cumpăra drone kamikaze. “Sper că cu asta poți răzbuna moartea soțului meu”, cere ea fiecărui soldat care primește una.