Dacă ar fi să credem atât Kremlinul, cât și Casa Albă, videoconferința dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin de marți ar fi reprezentat un progres notabil spre pace în Ucraina. Nimic de o asemenea amploare nu reiese din comunicatele ambelor guverne, distincte și chiar divergente. Nici măcar din faptul că președintele ucrainean, Volodimir Zelenski – învățat minte de tratamentul umilitor suferit pe 28 februarie în Biroul Oval – a calificat ieri drept “pozitivă, foarte substanțială și sinceră” conversația telefonică în care Trump l-a informat despre ce a discutat cu inamicul său de la Moscova. Singurul fapt tangibil este că Putin respinge încetarea focului necondiționată și imediată de 30 de zile pe care Trump o dorea și pe care Zelenski o acceptase. El admite doar un schimb de prizonieri, precum cele care au loc deja, și o pauză în bombardarea infrastructurii energetice, deși ieri au continuat atacurile asupra acestui tip de instalații. Totul în această negociere pare gândit pentru a câștiga stima lui Putin. Trump a predat multe dintre atuurile pe care le avea pentru a-l presa într-un mod credibil și a respins în schimb garanțiile pe care i le cerea Zelenski pentru o încetare a focului sustenabilă. Ca în prima zi, liderul rus negociază pornind de la obiectivele sale maximaliste, care includ dezarmarea și neutralizarea Ucrainei democratice, în timp ce pare să-l împingă pe președintele ucrainean – căruia nu-i rămâne altă opțiune decât să nege verbal – să accepte pierderea teritoriului ocupat și cesiunea către SUA a exploatării de minerale, ca presupusă garanție a unei viitoare și inconcrete protecții. Trump a simulat marți că ignoră faptul că Putin a respins încetarea focului și a admis că acesta impune condiții proprii finalului unor negocieri de pace, exact contrariul a ceea ce a făcut cu Zelenski. Rusia vrea ca Ucraina să nu mai primească livrări de arme și informații militare și ca nicio forță occidentală să nu garanteze respectarea păcii. În alte cuvinte, sunt condițiile necesare pentru ca Ucraina să cadă în mâinile sale, așa cum s-a demonstrat în zilele de suspendare a acestui ajutor de către americani. Ieri, totuși, Trump a asigurat că va menține furnizarea de date de informații. A nu face asta ar însemna – pe lângă faptul că ar deschide și mai mult ușa armatei ruse – să se întoarcă la masa negocierilor din Arabia Saudită fără un atu cheie. Dacă Rusia și-ar suspenda atacurile, ar fi pace; dacă ucrainenii ar înceta să se apere, ar dispărea Ucraina liberă. De la revenirea lui Donald Trump la președinție, Washingtonul practică o diplomație cu două fețe: una intimidantă pentru Zelenski și europeni, și alta deferentă față de Putin. Atât Kremlinul, cât și Casa Albă se pot simți satisfăcuți cu marginalizarea Europei din negociere și supunerea Kievului la o poziție subordonată. Ambii doreau ceea ce pare să se întrevadă: o negociere care va trata despre teritorii, instalații, resurse energetice și exploatarea de minerale, adică, ceva foarte apropiat de o împărțire a lumii în zone de influență în spatele popoarelor afectate. Trump a promis pacea în Ucraina și Gaza la 24 de ore de la revenirea în Biroul Oval. Au trecut două luni și nu a obținut nimic în această direcție. Putin, în schimb, a fost premiat cu recunoașterea și revenirea în scena internațională de către omologul său american. Acestea sunt rezultatele efective, nu încetarea focului sau pacea justă, care se întrezăresc la fel de îndepărtate ca în prima zi.