Au trecut două luni, și în curând vor fi mai multe, de la instalarea lui Donald Trump.

Odată cu el, asistăm la ascensiunea autocrațiilor populiste și la declinul democrației. Certitudinile noastre se prăbușesc: nu mai este vorba doar de incertitudine, ci de dezorientare.

1. Șeful Occidentului trece de partea cealaltă. Putin, cel sancționat, vorbește despre "partenerii noștri (sic!) americani". Liantul blocului se destramă, alianțele scârțâie, se forjează un țesut liberal. Lumea democratică compactă și ordinea multilaterală din 1945 se evaporă. Instituțiile comune sunt reduse la resturi. Haosul le înlocuiește. Tratamentul despotic. Instabilitatea.
2. Corupția valorilor și a statului de drept devine norma. Un infractor prezidează superputerea. Tratează milioane de imigranți de parcă ar fi nimic. Casa Albă se transformă într-un platou publicitar pentru cel mai bogat om din lume, Elon Musk, o icoană a oligarhiei tehnologice consorțiate cu Moscova.
3. Magnati comisari. Înainte, cei foarte bogați influențau, protejau și promovau guverne. Cu Musk, trec la exercitarea politicii directe. Afacerile sale se întrepătrund cu acțiunea externă a Washingtonului. Dar piața există, Tesla tremură. Investitorii se retrag. Bursele americane scad. Iar la Montecitorio, contractele sateliților musketeri cu Italia, acea investiție în spionaj împotriva propriei persoane, indignă.
4. Alianța Atlantică, sterilizată. Bolta sa, apărarea mutuală (articolul 5 din Tratatul de la Washington) este asediată de un președinte al SUA care amenință suveranitatea națională (daneză) cu anexarea unei părți a teritoriului său (Groenlanda).
5. Europa fără umbrelă de securitate: acesta este efectul asediului intern asupra NATO. Apărarea sa fusese delegată SUA (în schimbul unei alinieri, uneori critice, globale). Acum trebuie să o organizeze de și pentru sine. Provocarea mișcă fundațiile. Imperativul kantian al păcii cere acum investiții: sperăm că mai bune (europene în servicii și materiale). O apărare mai bună nu înseamnă o cursă nebună a înarmărilor: un pacifism înarmat este la egală distanță de naivitate și de retorica războinică.
6. Germania investește masiv în apărare, infrastructură, mediu. Accelerează sfârșitul austerității (a legat-o cu eurobonduri), care a început în casa inventatorului său. Nu mai este bolnavul Europei. Iar UE urmărește relansarea economică.
7. UE reacționează, lentă, dar sigură. Face salturi accelerate, în investiții, apărare, autonomie industrială, politică externă: unele, improvizate, puțin și prost explicate. Nu mai este o dramă ca Concluziile Consiliului European să fie semnate la 26: șantajul Ungariei cotează zero. Se recuperează, bate în lemn, Regatul Unit. Se zărește o UE transformată într-o Europă +. Cu o greșeală, vai, în patria drepturilor omului: Ursula von der Leyen trece la sponsorizarea deportărilor ultra ale imigranților. Ori o împiedicăm ― pentru că asta este Europa de apărat? ― sau Curtea de Justiție va trebui să dezafecteze prostia.