Efectul ecranelor asupra copiilor și adolescenților: un pericol modern?

Apar din ce în ce mai multe rapoarte catastrofale despre efectul ecranelor asupra copiilor și adolescenților. Pentru a nu fi nevoiți să citim integral vreunul dintre cele mai recente, cum ar fi studiul din decembrie anul trecut al Asociației Spaniole de Pediatrie (AEP), părinților ocupați li se face rezumatul vizual tipic care spune: «Până la șase ani nimic, după aceea maximum o oră pe zi pentru copiii între 6 și 12 ani, iar cu adolescenții se extinde la un total de două ore, dar incluzând timpul școlar și temele». Când ne confruntăm cu astfel de știri, sunt sigur că marea majoritate a părinților ne simțim împărțiți. Pe de o parte, avem un sentiment de protecție și, mai presus de toate, vrem să evităm ca copiii noștri să sufere orice fel de tulburare care îi poate afecta, acum sau într-un timp cu efect întârziat. Și dacă experții avertizează că utilizarea excesivă a ecranelor sfârșește prin a afecta somnul, riscul cardiovascular, volumul cerebral sau alimentația – așa cum indică raportul AEP – trebuie să fii foarte inconștient pentru a da telecomanda televizorului sau o tabletă unui copil fără nicio reglementare. Dar, pe de altă parte, avem și sentimentul de protecție față de noi, adulții, care trebuie să ne confruntăm cu creaturi anxioase și dificile, care în orice moment vor și își cer porția de ecran. Iar utilizarea excesivă de crize și țipete ajunge, de asemenea, să afecteze somnul și riscul nostru cardiovascular, pentru că dacă te culci cu nervi și cu dispoziție proastă, așa nu are cine să doarmă.

Mai multe informații María Couso, pedagog: „În relația dintre copii și ecrane normalizăm lucruri care ar trebui să ne scandalizeze”

În filmul Poltergeist (1982), fetița Carol Anne mergea spre lumină, sau, ceea ce este același lucru, mergea încet spre pierzanie când se apropia de televizorul din camera părinților ei. Nu ne puteam gândi prea mult în acea vreme că televizoarele vor fi un pericol. Mai ales că, atunci când eram mici, de obicei exista un singur televizor în fiecare casă și telecomanda era la părinți. Ar fi loc pentru o altă rubrică pentru a comenta efectul pe care l-au avut asupra noastră acele nopți de canapea familială, vizionând drame complet adulte. Presupun că pentru câțiva dintre noi, fascinația pentru Yellowstone vine din vizionarea Dallas când eram mici. Așa că nu putem ignora experții și nu putem judeca efectele ecranelor asupra copilăriei bazându-ne pe amintirile noastre din copilărie, deoarece situația este complet diferită. Astăzi există o ofertă infinită și constantă cu care să ne conectăm oriunde, în timp ce atunci când mergeam în vacanță vara puteam petrece săptămâni fără să ne uităm la televizor și nimeni nu murea. Acum în fiecare casă există de obicei televizoare, computere, telefoane mobile și tablete. Este adevărat că în timpul pandemiei nu toată lumea se putea conecta în același timp pentru a participa la întâlniri și cursuri online, dar atunci când vorbim despre dependența de ecrane nu este pentru că copiii vor să facă mai multe cursuri și să își extindă cunoștințele. Copiii plictisiți sau neglijați sunt cei care cer ecrane în exces.

Să fim sinceri: sunt zile în care, pentru a merge repede, copiilor li se cumpără produse de patiserie industriale și e bine. Dacă suntem obosiți și devin dificili la cină, se fac niște spaghete sau se comandă o pizza fără a începe să calculăm procentul de fructe și legume pe care le-au mâncat în acea zi. Și dacă trebuie să termini niște muncă, să pregătești cina cu ultimele puteri sau pur și simplu să mergi liniștit la baie fără ca hoardele de urmași să vină să protesteze, în cele din urmă vei răspunde un „da” resemnat la întrebarea neîncetată „pot să mă uit la televizor-pot să mă uit la televizor-pot să mă uit la televizor-pot să mă uit la televizor?”. Această vrajă de picătură chinezească funcționează dacă ți se recită în mod continuu și insistent, până când te prăbușești. Dar este clar, studiile avertizează asupra pericolului ecranelor și avertizează, de asemenea, asupra efectelor nocive ale zahărului și ale alimentelor procesate, ale poluării mediului, ale stresului care ne înconjoară... Singura modalitate de a scăpa de toate acestea este să fugi la țară, dar o țară necontaminată de fabrici sau companii din apropiere, să mănânci alimente pure și să contempli peisajul ca pe marele ecran natural al existenței. Practic, înseamnă să vă schimbați viața de zi cu zi și să trăiți ca fugari FBI, dormind în peșteri și fără niciun dispozitiv electronic cu care să puteți fi urmăriți. Glumele la o parte, ceea ce este clar este că copiii plictisiți sau neglijați sunt cei care cer ecrane în exces. Dacă aveți o viață de zi cu zi bogată în experiențe și timp de familie (sau jocuri cu prietenii), această anxietate va fi redusă la limite plăcute și este posibil ca mulți zile să se culce fără porția de televizor sau mobil.

Desigur, dacă ideea este ca ei să facă activități pentru a uita de ecrane, nu sta tu într-un colț hipnotizat de mobil cu scroll-ul infinit de Instagram. În plus, ajută foarte mult stabilirea de limite și orare clare, de genul „televizorul se uită doar pe canapea și cu o jumătate de oră înainte de cină” sau „la masă și în cameră, fără telefoane mobile sau tablete”. Și dacă nu, există un truc infailibil: deconectează wifi-ul sau schimbă parola dacă copiii tăi știu deja cum să se reconecteze. Desigur, ai grijă ca cu atâta mișcare modemul să nu se strice, pentru că dacă nu, anxietatea din cauza lipsei de ecrane te va afecta pe tine.