O fotografie înrămată a lui Elizabeth Short tronează, bizar, pe unul dintre coridoarele hotelului Biltmore din Los Angeles.

Este considerabil de mare și este înconjurată de instantanee ale altor celebrități care, spre deosebire de Short, au fost faimoase în timpul vieții. Gloria Swanson, Shirley Temple, Judy Garland. În imagine, Short, care a fost tăiată în două de asasinul ei în 1947, zâmbește. Sub portret, se presupune că „a fost lăsată la Biltmore — de un individ nespecificat — pentru a se întâlni cu sora ei, care o vizita din Boston”. De asemenea, că personalul hotelului își amintea că o văzuse „folosind telefonul din hol înainte de dispariția ei”. Bineînțeles, lângă numele ei apare numele care a șters-o. Porecla care a făcut să dispară fata de 22 de ani care nu a mai ajuns niciodată să-și ridice bagajele de la autogară, deoarece cineva i-a ieșit în cale, a ucis-o și a dezmembrat-o: Dalia Neagră. Protagonista tururilor holistice prin oraș și a unei colecții interminabile de teorii.

Portretul lui Elizabeth Short (1924 - 1947).

Hulton Archive (Getty Images)

Mai multe informații

‘Dalia Neagră’ inspiră o nouă miniserie

Biltmore nu este un motel de mâna a treia. Este o enclavă de lux în care, conform ghidurilor turistice, s-a făcut prima schiță a statuetei Oscar. Și a fost făcută pe nimic mai puțin decât un șervețel de in. Dar totul în această poveste, ca totul în Los Angeles, este o pură iluzie optică, sau o ficțiune care pretinde a fi realitate. Elizabeth Short a sosit însoțită de Red Manley, un agent comercial roșcat de țevi, pe 9 ianuarie 1947 și a dat doar câteva telefoane. Cu noroc, a folosit și baia, spune Beatriz García Guirado (Badalona, 41 de ani), scriitoarea care anul trecut a călătorit la Los Angeles pentru a lua pulsul legendei, misterul care, „ca o pânză de păianjen”, prinde pe oricine se apropie prea mult, schimbându-i iremediabil viața.

Artafactul ei literar *Fata moartă preferată a tuturor* (Libros del K.O.) o spune clar, deoarece nu se limitează la a actualiza cazul, ci, în același timp în care urmărește și „descompune” victima, încearcă să înțeleagă misterul.

Dovezi despre caz împrăștiate pe masa procurorului din Los Angeles care l-a investigat.

INTERNATIONAL NEWS PHOTO/Getty Images

Cum o face? Parțial din investigațiile unui scriitor real din prezent, pe nume Larry Harnisch, care lucrează de zeci de ani la o carte despre caz, un fel de „Quijote al secolului XXI” decis să demonstreze că acolo „unde toată lumea vede giganți” nu sunt decât „morile stupide”, și care se întâlnește lunar prin canalul său de YouTube cu adepții săi, cercetători amatori și obsedați de caz ca el. Harnisch a călătorit în fiecare colț legat de crimă, de la locul în care a fost găsit cadavrul, pe South Norton Avenue, până la fastuosul Muzeu al Morții, unde cineva a făcut un Warhol cu Beth Short, o serigrafie în culori stridente cu chipul repetat al victimei. Dar în reconstrucțiile sale, Harnisch călătorește și în timp, pentru a reconstrui momentul în care s-a întâmplat totul pentru a potrivi piesele, astfel încât cititorii să își poată elabora propria teorie și să se pasioneze de ea.

Relatarea lui Beatriz García Guirado, construită cu un puls hard-boiled de excepție, dă seama de un context în care jurnalismul dezinformează, elucubrează, senzaționalizează pe baza unor date care nu au fost niciodată date, ci presupuneri sau direct erori. „Există o infinitate de nume schimbate, erori tipografice, nimic nu este de încredere”, spune scriitoarea, care crede că în acea epocă în care jurnalismul de evenimente era spectacol „totul era permis”. Cartea conține detalii suculente pornind de la toate teoriile respinse de Harnisch, printre care strălucește cea a lui George Hodel, al cărui fiu, Steve, încearcă de ani de zile să convingă lumea că tatăl său și Man Ray au transformat asasinatul într-o operă de artă căreia o infinitate de alți creatori îi fac cu ochiul de atunci. Hodel era chirurg, locuia în sinistra Sowden House a lui Frank Lloyd Wright și era fan Baudelaire. Tot sângele a fost drenat din corpul lui Short, un sân i-a fost tăiat și carne de coapsă i-a fost introdusă în vagin.

Dar autoarea nu se limitează la a explora crima. Prin această relatare, García Guirado psihanalizează și orașul Los Angeles, pe care, mai mult decât un oraș, îl consideră „o stare mentală”. „I-am promis lui Larry că nu voi încerca să rezolv crima și nu am făcut-o. Deși este clar pentru mine că a fost un feminicid, indiferent de câte teorii există că ar fi putut fi o femeie și chiar mărturisiri. A existat o perioadă în care, se spune, poliția a pus un semn pentru a face pe presupușii vinovați să intre pe o altă ușă: au existat 316 suspecți, printre care, 19 au mărturisit că au făcut-o. De asemenea, este posibil să fi fost mai mult de o persoană implicată și ca una dintre ele să o fi cunoscut; dacă nu, nu ar fi existat o asemenea cruzime”, spune García Guirado, în timp ce derulează un pumn de fotografii alb-negru cu Short, cu mama ei — „pe care presa a obligat-o să pozeze primind presupusa chemare în care i s-a spus mai întâi că fiica ei a câștigat un premiu de frumusețe pentru a-i scoate informații și apoi i-au mărturisit că a murit” — și cu o mulțime de alți protagoniști, pe care le-a luat din arhivele lui John Gilmore, autorul cărții Severed, primul true crime despre caz, publicată în 1994, și care l-a fascinat pe David Lynch, unul dintre cei mai iluștri investigatori ai evenimentului.

Fata moartă preferată a tuturor

Beatriz García Guirado

Libros del K.O, 2025

Cazul a impregnat cultura nord-americană și cultura ficțională a crimei iremediabil și obsesiv. Nu este doar că geniul întunecat al scriitorului James Ellroy, de la asasinarea propriei sale mame în același Los Angeles, a tot revenit la subiect și a publicat cel mai faimos roman despre caz — intitulat Dalia Neagră —, pe care Brian DePalma l-a adus pe marele ecran. Este că Michael Connelly a pus-o pe fiica detectivului său Harry Bosch, Maddie, să investigheze cazul în Așteptarea, ultimul său roman — cu un rezultat, în cuvintele verificatorului de fapte Larry Harnisch, dezastruos nu în ceea ce privește calitatea romanului, ci verosimilitatea teoriei pe care o lansează—. Însuși Lynch nu a făcut altceva decât să dea ocoluri în jurul cadavrului lui Elizabeth Short — în special în Autostrada pierdută — de când, după cum relatează García Guirado, s-a întâlnit cu unul dintre investigatori și acesta i-a arătat o fotografie a corpului făcută cu bliț; prin urmare, pe timp de noapte, adică o fotografie făcută de asasin.

Scarlett Johansson ca Elisabeth Short în filmul despre Dalia Neagră regizat de Brian de Palma.

Ceea ce aduce Fata moartă preferată a tuturor nu este atât o nouă lumină asupra victimei — care rămâne un mister, „era o fată fără mulți bani, cu aspectul unei gotice pre-ani '80, care supraviețuia cu greu în Los Angeles și despre care s-a fabulat totul, dar despre care nu se știe nimic în realitate, nici măcar dacă voia să fie actriță”, spune scriitoarea — cât despre cei care, de când a fost găsit cadavrul, s-au aruncat asupra lui pentru a scoate ceva folositor. Ceea ce s-a numit „detectivul mulțimii” sau umanitatea care înțelege victima ca divertisment. „Victima este doar ceea ce are nevoie o crimă pentru a porni. Este uitată cu o ușurință uimitoare”, spune García Guirado. Este forțată, ca un personaj într-o intrigă, să se potrivească în tot atâtea versiuni ale poveștii câți naratori există. „În cazul Daliei Negre, ficțiunea a mâncat faptele, nu cred că se va rezolva vreodată”, adaugă ea. Și ca legendă, mister, necromit vrăjitor, va încerca să vâneze curioșii și să-i închidă pentru totdeauna în labirintul său.