Cu toate acestea, fluierăturile recente ale unei părți a publicului de pe Bernabéu arată că francezul mai are de cucerit afecțiuni. Nu a fost singurul fluierat, dar nu a rămas în afara furiei tribunelor.
În împărțirea gloriei, Cupa Regelui este titlul cel mai puțin valorizat de echipele mari, dar în această seară există două motive puternice pentru ca ceea ce este mic să devină gigantic. Unul este pur sportiv: ziua finalei Cupei este cea mai bună a anului pentru liturgia fotbalistică națională. Celălalt merge mai departe: o joacă Real Madrid și Barça, ceea ce înseamnă că recipientul simbolic al unora și al altora va face din meci o explozie emoțională cu rezonanță mondială.
În localitățile de coastă, cunoaștem un adevăr fundamental pe care restul lumii pare să-l ignore: a te îneca la mal, aproape zărind lumina de la intrarea casei, este o posibilitate la fel de reală ca și moartea în Terranova sau în largul oceanului. Fatalitatea nu ține cont de distanțe, iar simțul ei al umorului, negru ca noaptea cea mai întunecată, obișnuiește să ia viețile celor care nu au făcut un efort mai mare pentru a merita decât să ajungă până la final: nimic nu este mai uman decât a pierde cu masa pusă.