Șamanul yanomami Davi Kopenawa vizitează Barcelona

Șamanul yanomami și purtătorul de cuvânt al poporului său, Davi Kopenawa, nu a apărut astăzi în Barcelona așa cum a făcut-o în 1985 într-o tabără de *garimpeiros* (căutători ilegali de aur) în zona superioară Apiaú, în Roraima, cu corpul gol pictat în negru, înarmat cu arc și săgeți și în fruntea a cincizeci de războinici furioși. Dar, deși purta o jachetă matlasată stil Uniqlo — care contrasta puternic cu podoaba sa din pene de papagal — și nu este foarte înalt, a lăsat o impresie puternică de autoritate, demnitate și înțelepciune ancestrală. Kopenawa, în vârstă de 67 de ani, lider spiritual și politic al comunității sale și recunoscut pe scară largă pe scena internațională ca interlocutor esențial cu privire la problemele Amazonului, a călătorit în capitala catalană, invitat de Centrul de Cultură Contemporană din Barcelona (CCCB), unde a reunit în această după-amiază o jumătate de mie de oameni într-un dialog cu antropologii Ana Maria Machado și Gemma Orobigt în cadrul activităților paralele ale expoziției Amazonias a centrului (ciclul Politicile junglei). Marți va susține o prelegere pentru elevii de liceu alături de sociologul Miquel Missé, iar miercuri va participa la un seminar despre dialogul cu popoarele indigene. Vineri, Kopenawa va primi în Aula Magna a Facultății de Biologie Distincția onorifică a Universității din Barcelona (UB) pentru activitatea sa în apărarea diversității biologice și umane și va participa la o masă rotundă despre urgența climatică.

Mai multe informații despre acest subiect: "Omul alb înnebunește după pământ".

Într-o conferință de presă la Mirador del CCCB, Davi Kopenawa Yanomami — numele său complet, cu Davi luat de la misionari în copilărie, și Kopenawa de adult după o viziune (indusă de praful psihotrop yakoana) a spiritelor viespilor războinice kopena—, a vorbit despre mesajul pe care îl aduce pentru *napë*, cei care nu suntem indigeni. *Xapiri*, ființele-imagini primordiale, stăpânii naturii, spiritele junglei, “sunt furioase” din cauza exploatării distructive la care este supus Amazonul și trebuie să ne unim cu toții pentru a inversa situația și a salva pământul, salvându-ne astfel și pe noi înșine. “Trebuie protejat sufletul junglei, al pământului, al apei”, a subliniat șamanul alternând yanomami și portugheză. “Faceți presiuni împotriva distrugătorilor, a exploatatorilor, a agro-negociatorilor. Avem nevoie de ajutorul vostru”.

Kopenawa, a cărui carte *La caída del cielo* (Căderea cerului) a fost publicată recent în spaniolă (Capitán Swing, 2024), carte scrisă împreună cu antropologul francez Bruce Albert, cu care au făcut și *El espíritu de la floresta* (Spiritul pădurii) (Eterna Cadencia), a fost prezentat de directorul CCCB, Judit Carrera, ca o figură indispensabilă în apărarea junglei și critica extractivismului și a ecocidului. “Este important să ascultăm popoarele junglei ca al meu, care luptăm în apărarea pământului”, a spus liderul yanomami. “Jungla are nevoie de ajutor”, a subliniat el într-un monolog cu ecouri ale legendarei scrisori a șefului Seattle al suquamish către președintele Statelor Unite (într-un pasaj foarte frumos din *La caída del cielo*, Kopenawa explică modul în care, într-o vizită la New York, a aflat despre lupta indigenilor nord-americani, atât de asemănătoare cu cea actuală a sa, și a descoperit *Îngropați-mi inima la Wounded Knee*, clasicul lui Dee Brown).

Yanomami a explicat cât de dificil a fost să obțină recunoașterea legală a teritoriului poporului său de către statul brazilian (în 1992, în timpul Summitului Pământului) de la Rio de Janeiro și a criticat oamenii albi pentru că se gândesc doar la posesia pământului și la exploatarea sa distructivă. Discursul său a arătat că, în timp ce folosește argumente și concepte occidentale (a avut o experiență vastă în societatea modernă), Kopenawa menține ferm un picior în gândirea și cosmogonia indigenă, cu noțiuni care cer un Claude Lévi-Strauss sau un Philippe Descola pentru a le descifra pe deplin. El a regretat că noi, albii, nu visăm așa cum fac yanomami și nu ne cunoaștem locul în lume datorită acestor vise. “Voi nu știți să visați, pentru că nu dormiți, cum o să faceți asta cu toate luminile aprinse!”.

Liderul indigen, cu șase copii și patru nepoți și premii precum Right Livelihood, considerat Premiul Nobel alternativ, a reamintit că Amazonul este rezultatul acțiunii strămoșilor săi și a lor, o idee care își face loc în viziunea occidentală asupra junglei. “Noi l-am plantat”, a subliniat el. A reamintit epidemiile care au lovit poporul său din cauza apariției albilor, drama construirii drumurilor în junglă și febra aurului. A aruncat anateme asupra etapei lui Jair Bolsonaro (“rău pentru toată lumea”), amintind că în 2020, 70.000 de mineri ilegali au intrat pe teritoriul yanomami. “Continuăm să luptăm în timp ce o nouă generație crește”, a spus el și a încurajat foarte emoționant: “Aveți grijă și voi de pădurile voastre, de cascadele voastre, de plantele pe care le plantați”.

El a considerat că cel mai periculos lucru pe care omul alb îl desfășoară în Amazon este “mașinile mari și grele de minerit, care mușcă pământul și contaminează apa junglei și umplu aerul cu fum”. Deplânge, de asemenea, afinitatea noastră pentru “mărfuri”. El consideră că ideea fundamentală pe care poporul său o poate aduce culturii noastre este respectul pentru pământ, care suferă și se îmbolnăvește, subliniază el, atunci când este tratat cu lipsă de considerație.

Despre situația actuală a yanomami, el a spus că încă mai sunt mulți mineri ilegali înarmați pe teritoriul lor, că prezența crimei organizate continuă, deși guvernul Lula luptă împotriva ei și că oamenii se îmbolnăvesc și mor din cauza contaminării apei cu mercur și alte reziduuri. Există încă malnutriție, malarie și lipsă de medicamente.

Kopenawa, care l-a considerat pe fotograful Sebastiao Salgado pe cineva care ajută la respectarea indigenilor și face o muncă pozitivă, a îndemnat să nu stea cu brațele încrucișate în fața problemelor lumii și să lupte împotriva schimbărilor climatice “care încălzesc și usucă jungla și fac ca copacii să moară de sete”. Și a încheiat cu acel apel de a da o mână de ajutor yanomami, odinioară războinici temuți — așa cum le plăcea să-i descrie exploratorii și antropologia clasică —, astăzi purtători de stindard în lupta pentru pământ, războinici ai planetei.