În câteva cuvinte
Vizita lui Pedro Sánchez în China demonstrează o strategie de echilibrare a relațiilor internaționale, accentuând importanța Chinei ca partener economic, în ciuda tensiunilor cu SUA. Sánchez își propune să consolideze legăturile cu Beijingul, similar cu abordarea Angelei Merkel, și subliniază necesitatea dialogului între China și SUA pentru stabilitatea globală. Această abordare este criticată de PP, care consideră că ar putea afecta relațiile cu Washingtonul.
Călătoria lui Sánchez la Beijing: O decizie strategică într-un moment crucial
De la început a fost clar că aceasta nu era o vizită obișnuită. Delegația spaniolă asculta surprinsă explicația lui Xi Jinping, unul dintre cei mai puternici oameni din lume, mereu rece, imperial, inaccesibil.
Era a treia oară când se întâlneau cu el în trei ani, și aceasta era foarte diferită de cele anterioare. Președintele chinez le povestea că vesela galbenă în care le serveau mâncarea, foarte delicată, a aparținut familiei imperiale chineze și este folosită doar pentru invitații foarte speciali.
Era prevăzut ca întâlnirea să dureze două ore, și a durat trei. Și Xi părea apropiat, cu un ton foarte diferit față de cele două vizite anterioare. Chiar a lansat și vreo glumă sarcastică pe fondul tensiunii sale cu Washington.
Era evident, prin discursul său politic și prin gesturile sale, că Xi era foarte conștient de pariul riscant pe care îl făcuse Pedro Sánchez venind la Beijing într-un moment ca acesta, în plină confruntare comercială cu SUA.
Liderul chinez cunoștea atacul împotriva Spaniei al secretarului Trezoreriei, Scott Bessent, care a ajuns să spună că dacă Spania se apropie de China acum «ar fi ca și cum și-ar tăia gâtul», și a apreciat că Sánchez a menținut cursul și călătoria în ciuda acestor amenințări.
Delegației spaniole i-a fost foarte clar că Xi nu va ceda în fața lui Donald Trump.
În mijlocul acelui palat imperial, înconjurați de istorie, cu acea veselă specială pe masă, Xi le-a ținut un discurs foarte clar pe care și alți lideri îl lansează în public: China are 5.000 de ani de istorie, SUA 250. China a trăit mii de ani fără SUA și o va face din nou, gândesc la Beijing.
Dacă Washington vrea să se izoleze, China va paria pe piața sa internă și pe căutarea altor parteneri. Concepția sa despre timp este foarte diferită. Când va trece toată această frenezie a lui Trump, China va fi tot acolo, sau cel puțin așa vede Xi.
«Nu vom permite să nu fim respectați», le-a spus el. Le-a explicat că ei sunt puternici și mari, și deși nu doresc acest război, pe care nu l-au început ei, pot rezista cu consumul intern. Le-a spus că și Uniunea Europeană poate rezista, dacă vrea. Nu și țările mai mici.
De aceea, liderul chinez are prevăzută săptămâna viitoare o călătorie în Malaezia, Cambodgia și Vietnam, țara din care venea Sánchez înainte de a ajunge la Beijing, pentru a le cere să reziste, pentru a le oferi ajutor.
Spre deosebire de China, Vietnam nu a răspuns la tarifele lui Trump de 46% și cere o negociere. 30% din PIB-ul său depinde de exporturile către gigantul american. Multinaționale precum Nike au acolo grosul producției.
Pariul lui Xi este clar: să-l lase izolat pe Washington, să unească restul lumii pentru a continua să facă comerț ca înainte, cu sau fără SUA.
Xi nu a anunțat-o acolo, în fața invitaților săi străini, dar imediat ce s-a terminat întâlnirea cu spaniolii, Guvernul său a făcut public faptul că majorează tarifele pentru SUA la 125%.
Delegația spaniolă a înțeles foarte clar la Beijing: «Asta va dura mult. Nu se va ajunge la un conflict armat, nimeni nu-l vrea, dar războiul comercial va fi foarte dur și nu China va ceda», au comentat între ei.
Sánchez insistă că el nu a luat partea nimănui între China și SUA. Președintele spaniol se menține neutru și face apel la dialog.
«I-am transmis președintelui Xi că lumea are nevoie ca China și SUA să vorbească», a spus el în conferința de presă de la Beijing.
Spania, insistă el, vrea cele mai bune relații cu Washington, un aliat istoric, și cu Beijing, un punct de referință al noii ordini mondiale.
Dar călătoria este mesajul. În timp ce Giorgia Meloni, o aliată ultradreaptă a lui Trump, merge săptămâna aceasta la Washington pentru a căuta apropierea președintelui SUA, și pentru a încerca să facă o punte între UE și magnat, Sánchez a mers la Beijing.
Călătoria a început să fie pregătită cu luni în urmă, cu mult înainte de a se dezlănțui războiul comercial.
Sánchez a dat o instrucțiune clară echipei sale internaționale imediat ce s-a întors de la saltul anterior la Beijing, în septembrie 2024: «Vreau să merg în China în fiecare an, căutați o dată pentru următorul».
Președintele vrea să facă la fel ca alți lideri europeni, precum Angela Merkel, care a ajuns să meargă de 12 ori în China.
În fața criticilor PP, La Moncloa amintește că și Mariano Rajoy a călătorit în China, chiar și Alberto Núñez Feijóo ca președinte al Xunta de Galicia.
În 2013, María Dolores de Cospedal a fost în China ca secretar general al PP și a ajuns să semneze un «memorandum de înțelegere, schimb și cooperare» între PP și Partidul Comunist Chinez.
Realitatea este că această călătorie a venit în cel mai simbolic moment, și departe de a o amâna, așa cum i-a cerut PP, Sánchez a decis să o valorifice la maximum.
«O țară cu o politică externă cu identitate proprie, cum este Spania, trebuie să privească spre China fără a înceta să aibă o relație bună cu Washington», explica în timpul călătoriei ministrul de Externe, José Manuel Albares.
«Politica externă spaniolă nu este îndreptată împotriva nimănui», a insistat Sánchez.
În Guvern asigură că, în ciuda izbucnirii secretarului Trezoreriei SUA, pe care o atribuie unui moment de relaxare la o cină, și nu unei poziții oficiale, Washington nu a protestat față de călătorie și nu a arătat nicio intenție de a lua represalii.
Marco Rubio, secretar de Stat al lui Trump, a vorbit cu Albares când se știa deja că va merge la Beijing și nu i-a transmis nicio nemulțumire.
«Ar fi o lipsă de respect față de suveranitatea spaniolă. Nimeni nu ne poate spune unde putem călători. Lucrurile nu sunt atât de grosolane», spun în delegația spaniolă.
În Guvernul spaniol a surprins și mai mult faptul că lideri teritoriali ai PP, precum andaluzul Juanma Moreno, sau chiar ai PSOE, precum Emiliano García-Page — deși ușor —, critică oportunitatea călătoriei în China.
Pentru că unul dintre lucrurile pe care le-a făcut Sánchez, mai discret, a fost să se întâlnească cu oameni de afaceri chinezi care au investiții în Spania sau intenționează să aibă.
Iar beneficiarii vor fi tocmai comunitățile autonome în care se vor instala fabricile.
«Și cum PP guvernează în aproape toate comunitățile autonome, sigur că acest lucru afectează pozitiv comunitățile controlate de PP», rezumă un membru al Guvernului.
De fapt, două dintre cele mai mari investiții chineze deja prevăzute sunt în Extremadura și Aragón, în mâinile PP, și există altele care se concretizează pentru alte comunități autonome populare.
La Moncloa nu înțeleg această mișcare atât de scurtă a PP și o atribuie presiunii lui Vox.
«Înțeleg că îi derutează faptul că Sánchez, pe care îl detestă, este cel care are tot protagonismul pentru că este în ziua cheie într-un loc decisiv, în Beijing. Dar realitatea este că căutăm investiții chineze în Spania și facilități de export pentru companiile spaniole în China. Este treaba noastră. Asta ne cer oamenii de afaceri. Dacă SUA se închide, trebuie să deschidem orizonturi. Este logic, și dacă PP ar privi puțin mai mult pe termen lung ar trebui să o susțină», rezumă un membru al Guvernului.
Sánchez joacă mereu tare. Evident, la La Moncloa sunt conștienți că orice manevră de nivel înalt are riscuri, și aceasta de apropiere de China la fel.
Nimeni nu se amăgește. Chinezii nu sunt parteneri ușori. Pun o mie de probleme pentru intrarea companiilor străine pe piața lor. Când le lasă, este cu parteneri chinezi pentru a le lua tehnologia și a o copia sau chiar îmbunătăți, pentru a fi mai puternici după aceea.
Sunt negociatori foarte duri, totul este foarte lent și absolut centralizat: Guvernul controlează toate mișcările. Oamenii de afaceri nu se mișcă fără autorizarea Executivului.
Riscul este și că acum, când piața SUA se închide, produsele chinezești ieftine — și în general cele asiatice — vor inunda piața europeană.
Despre asta au vorbit și cu Xi, care i-a asigurat că nu va fi așa. Dar este greu să nu se întâmple. Nimic nu este ușor cu China, cu care Spania, și Europa, joacă cu un mare dezavantaj: deficitul comercial este uriaș.
În 2024, Spania a cumpărat din China bunuri în valoare de 45.000 de milioane de euro și i-a vândut doar de 7.500. 94% din deficitul comercial spaniol se explică prin China.
Dar în același timp, Sánchez crede, și a lăsat-o clar în mesajul său, că odată ce SUA se închide, Europa nu poate trăi cu spatele la China, care continuă să parieze pe multilateralism, pe Organizația Mondială a Comerțului, pe unele lucruri de bază care îi plac UE și pe care Trump le rupe.
«Evident, China nu este panaceul universal. Lumea este complicată. Dar dacă SUA se închide, un Guvern serios trebuie să privească spre China. Trebuie căutată cea mai bună relație posibilă. Sánchez a demonstrat că este un lider care are intrare în Beijing și care este în toate centrele de decizie relevante din Europa. Acesta este un atu cheie într-un moment ca acesta. PP nu poate accepta, dar realitatea este că în această ligă Feijóo direct nu joacă».
PP, însă, a apăsat accelerația criticilor la adresa lui Sánchez pentru călătoria în China, convins că va avea uzură.
Feijóo, ca de obicei, joacă toate cărțile deodată: îl critică pe Trump, dar cere să nu se îndepărteze de Washington. Îl critică pe Vox pentru că este cu președintele SUA, dar în același timp evită să rupă și negociază cu ei bugetele autonome.
În Guvern continuă să creadă că PP este foarte derutat în politica internațională.
Popularii au insistat, de exemplu, că în Europa a existat respingere față de călătoria lui Sánchez în acest moment. Dar președintele a vorbit înainte și a avut de gând să facă acest lucru și după cu Úrsula von der Leyen, președintele Comisiei Europene. Iar ea a confirmat deja că în iulie va fi la Beijing pentru un summit UE-China.
Sánchez insistă că în această chestiune este complet aliniat cu Bruxelles. Și de aceea este sigur că Feijóo va rămâne în afara jocului cu aceste critici.
În PP, în orice caz, continuă să creadă că alegerile nu se vor decide pe chestiuni de politică internațională. Uzura lui Sánchez și mai ales a lui Sumar, insistă ei, vine din altă parte și are legătură cu politica internă. Iar ea va continua să crească.
La Moncloa nu sunt de acord: cred că este suficient să ne uităm la presă în fiecare zi pentru a ne da seama că Trump invadează totul, iar modul de a reacționa la această provocare a fiecărui lider va conta foarte mult la alegeri.
Pentru că cetățenii au înțeles că aceasta nu este ceva străin, ci cea mai importantă bătălie ideologică, cea care decide cum va arăta lumea în următorii 80 de ani, acum că Trump rupe cu ceea ce a fost ordinea mondială din ultimii 80 de ani. Și acolo este locul unde, din nou, Sánchez joacă tare și marchează un profil clar în fața lui Trump, chiar și cu o provocare precum a se planta la Beijing. În timp ce Feijóo pare să creadă în continuare că aceasta nu este bătălia lui.
