Un soldat ucrainean țintește cu o armă automată în timpul unui curs de instruire la Academia de Infanterie din Toledo. Álvaro García

Reiterând "sprijinul său neclintit pentru Ucraina", președintele Guvernului, Pedro Sánchez, a asigurat joia trecută, la Bruxelles, că "Spania, logic, va face parte din soluție și nu va renunța la rolul pe care trebuie să îl joace pe scena europeană”. Surse guvernamentale admit că, după ce Sánchez a călătorit la Kiev pe 24 februarie, la a treia aniversare a invaziei rusești, și a participat la reuniunile de nivel înalt desfășurate la Paris (17 februarie) și Londra (2 martie), pe lângă consiliile europene, Spania nu se poate pune deoparte. Dacă în cele din urmă va exista o misiune militară europeană pe teren în Ucraina, după un acord de pace cu Rusia, Spania va trebui să contribuie într-un fel sau altul la aceasta, admit aceleași surse.

Mai multe informații

Guvernul adaugă elemente de la alte ministere pentru a accelera creșterea cheltuielilor pentru apărare

Cu toate acestea, spre deosebire de Regatul Unit, Franța sau Danemarca, Spania a evitat până acum să anunțe trimiterea de trupe. Poziția sa este de a "aștepta și a vedea”, potrivit unei surse înalte din Apărare. Primul motiv, după cum a explicat Sánchez, este că un astfel de anunț este considerat "prematur", deoarece bombele rusești continuă să cadă asupra Ucrainei și nu există semne că Vladimir Putin este cu adevărat dispus să semneze pacea. "În acest moment, prioritatea este de a-l ajuta pe [Volodímir] Zelenski să ajungă la masa negocierilor cât mai puternic posibil și nu să speculăm cu privire la ceea ce se va întâmpla când tunurile vor tăcea”, susțin aceleași surse. Dar acesta nu este singurul motiv al precauției spaniole.

Surse militare avertizează că nu se știe încă despre ce tip de misiune se vorbește, care va fi mandatul său, acoperirea legală, lanțul de comandă sau regulile de angajare. În Ministerul Apărării, explică aceleași surse, se lucrează pe baza unor scenarii foarte diferite.

Primul dintre ele este că, după un acord de pace sau o încetare a focului, se lansează o operațiune pentru a verifica respectarea acestuia. Această misiune ar fi responsabilă, printre alte funcții, de facilitarea schimbului de prizonieri și de verificarea distanței de separare a trupelor și a echipamentelor militare de o linie de contact demilitarizată. În plus, ar investiga orice încălcare a încetării focului, identificând responsabilul și denunțându-l. În fața cui? Aceasta este prima necunoscută: în fața unei organizații internaționale sau în fața unui grup de țări garante ale acordului.

O operațiune de acest tip a existat deja. A fost Misiunea Specială de Observare a OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa) pentru Ucraina, cea mai importantă din istoria unei organizații care reunește 57 de state, inclusiv Rusia. Cu peste 1.300 de observatori, a fost lansată în 2014 și a fost închisă în martie 2022, după invazia Ucrainei. Spania a participat deja la ea și ar face-o din nou dacă ar fi reactivată. Problema este că această misiune nu a putut evita atacul rusesc și nu ar garanta că nu se va repeta în viitor.

Al doilea scenariu care este luat în considerare este transferul pe teritoriul ucrainean al Misiunii de Asistență Militară a UE (EUMAM Ucraina), înființată în 2022 și prelungită până în noiembrie 2026. Scopul său este de a instrui militarii ucraineni, dintre care peste 70.000 au fost deja antrenați în diferite țări europene, 10% dintre ei în Spania. Transferarea misiunii în Ucraina i-ar multiplica eficacitatea și ar accelera consolidarea forțelor sale armate, astfel încât să poată face față unui atac rusesc. Centrele de instruire ar fi situate departe de linia frontului, dar, chiar și așa, ar trebui să aibă protecție, în special antiaeriană. "Ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar ataca unul dintre aceste centre și ar ucide un grup de instructori europeni? S-ar răspunde?”, se întreabă surse militare.

Descurajare fără articolul 5

Această întrebare se conectează cu al treilea scenariu, despre care se vorbește cel mai mult în ultimele săptămâni. Este vorba despre faptul că țările europene nu numai că desfășoară trupe în Ucraina pentru a-și instrui militarii, ci și pentru a descuraja Rusia să atace din nou. Prim-ministrul britanic, Keir Starmer, și președintele francez, Emmanuel Macron, au pus pe masă un plan de desfășurare a 30.000 de soldați, pe lângă faptul că au cerut încetarea imediată a atacurilor aeriene, maritime și împotriva infrastructurilor critice. Această cifră este foarte departe de cele 150.000 cerute de Kiev, dar surse militare avertizează că, pentru a menține 30.000 de efective pe teren, sunt necesare 90.000 din cauza schimburilor și alte 30.000 în sarcini de sprijin. Țările vecine cu Rusia, cum ar fi Polonia, au precizat clar că nu vor trimite niciun soldat, deoarece au nevoie de ei pentru a-și proteja propriile granițe. Spania, cu 3.000 deja desfășurați în Europa de Est, are "foarte puțin" de unde să mai ia, potrivit unei alte surse militare.

Se presupune că Rusia nu ar admite o misiune NATO în Ucraina și există îndoieli că UE poate acționa din cauza posibilului veto al Ungariei, motiv pentru care se deschide calea pentru ideea unei "coaliții de voluntari" condusă de Franța și Regatul Unit. Dar, avertizează un înalt comandament aliat, fără sprijinul NATO, țările europene ar trebui să-și acopere gravele lacune în materie de comunicații, informații sau apărare antiaeriană. Cu toate acestea, recunoaște el, nu aceasta este cea mai mare problemă.

Prin desfășurarea de trupe europene pe teritoriul său, președintele ucrainean caută garanția de securitate pe care noul ocupant al Casei Albe, Donald Trump, refuză să i-o ofere. Prezența sa în Ucraina ar avea astfel un efect de descurajare, așa cum are desfășurarea NATO pe flancul estic: brigada multinațională pe care o conduce Spania în Slovacia nu are puterea de a rezista unui atac rusesc, dar arată voința aliaților de a veni în ajutorul său dacă ar fi atacată. În același mod, cei 30.000 de soldați europeni ar fi foarte puțini în comparație cu cei peste 600.000 de ruși desfășurați în Ucraina, dar ar arăta angajamentul Europei față de apărarea sa.

Diferența, explică sursele consultate, este că Ucraina este în afara NATO și articolul 5 din Tratatul de la Washington (care garantează apărarea reciprocă) nu acoperă teritoriul său. Adică, SUA nu ar fi obligată să ajute Franța, Regatul Unit sau Spania dacă soldații lor ar fi atacați în Ucraina. Garanția de securitate pe care o cere Zelenski pentru țara sa nu ar fi avută de europenii care l-ar ajuta. De aceea, britanicul Starmer și prim-ministrul danez, Mette Frederiksen, condiționează trimiterea soldaților lor de sprijinul Washingtonului.

Aceasta este problema centrală, dar nu și singura. De asemenea, trebuie cunoscută acoperirea juridică; se știe că va exista o cerere de ajutor din partea guvernului de la Kiev, dar aceasta ar putea fi completată cu rezoluția unei organizații internaționale, de preferință ONU, dacă Rusia nu o blochează. Pe lângă misiunile menționate, sunt necesare și altele, cum ar fi deminarea Mării Negre, dar viabilitatea tuturor acestora va depinde de termenii ipoteticului acord de pace.

Marți, șeful Statului Major al Apărării spaniole, Teodoro López Calderón, va participa la Paris la o reuniune a celor mai înalți comandanți militari din țările NATO și UE. Întâlnirea a fost programată cu ceva timp în urmă, dar a căpătat o nouă dimensiune și se așteaptă ca Macron însuși și miniștrii Apărării din Franța și Germania să ia cuvântul. Cu informațiile care vor ieși de la Paris, Sánchez va participa joi la runda de consultări cu purtătorii de cuvânt ai grupurilor parlamentare. Va fi doar un prim sondaj, deoarece Guvernul nu va putea trimite trupe în Ucraina fără permisiunea Congresului și unul dintre partenerii săi, Podemos, și-a exprimat deja refuzul. Anterior, președintele va călători în Luxemburg și Finlanda, aceasta din urmă țară care a aderat la NATO de teamă că apetitul lui Putin nu va fi potolit cu Ucraina.