Un hibrid între catenaccio și fotbal total, un monstru cu multe capete

Un hibrid între catenaccio și fotbal total, un monstru cu multe capete, o creatură imposibilă, Arsenal, care a intrat pe Emirates marți pentru a juca prima manșă a semifinalei Ligii Campionilor, a primit o lovitură în plină metamorfoză. Abia trecuseră trei minute când atacanții au intensificat presiunea, în timp ce fundașii centrali se retrăgeau ca și cum ar fi vrut să urce în tribune. Dembélé i-a derutat pe toți, coborând în mijlocul terenului într-un rol care s-a dovedit a fi revoluționar, a pasat pentru Kvaratskhelia, iar extrema a dezlănțuit panica înainte de a-l lăsa singur pe executant, Dembélé, incredibil de liber, deoarece Kiwor și Saliba îl îmbrățișau pe Raya. Francezul a strigat golul matinal de 0-1 la Londra, singurul gol al unei nopți de primăvară care ar fi putut sfârși cu o victorie categorică a Paris Saint-Germain. Arsenal a avut noroc, iar soarta calificării se va decide săptămâna viitoare pe Parc des Princes.

ARSArsenal

• David Raya, Jakub Kiwior, Jurriën Timber (Ben White, min. 82), William Saliba, Myles Lewis-Skelly, Mikel Merino, Declan Rice, Martin Ødegaard (Ethan Nwaneri, min. 90), Bukayo Saka, Gabriel Martinelli și Leandro Trossard

PSGPSG

• Gianluigi Donnarumma, Achraf Hakimi, Willian Pacho, Nuno Mendes, Marquinhos, Vitinha, Fabián Ruiz, João Neves (Warren Zaïre-Emery, min. 88), Ousmane Dembélé (Bradley Barcola, min. 69), Khvicha Kvaratskhelia și Désiré Doué (Gonçalo Ramos, min. 75)

Goles

0-1 min. 3: Ousmane Dembélé

Arbitro Slavko Vincic

Tarjetas amarillas

• Trossard (min. 9),
• Bukayo Saka (min. 42),
• Achraf Hakimi (min. 43),
• João Neves (min. 45)

Mikel Arteta și Luis Enrique, regizorii unui meci colosal, au ieșit din marele curent al școlii lui Cruyff. Dar operele lor sunt ca brațele care se bifurcă. Arsenal și PSG reprezintă două interpretări uneori antagonice: una, cea a lui Arteta, autointitulată pragmatică, duce la conservatorism și plăcerea pentru apărarea întârziată și valorificarea erorilor; și alta, cea a lui Luis Enrique, este temperamentală și fundamentalistă în scopul cuceririi. Contextele culturale contribuie la amplificarea contrastelor. Paris contra Londra, Édith Piaf contra Adele, Tennyson contra Baudelaire, Galope Infernal contra Karma Police, Napoleon contra Wellington, cavalerie contra baionete. Este o dramă, iar cele două echipe prezintă adevărați maeștri. Rice, Odegaard și Trossard pot juca în toate scenariile și pot face față tuturor stilurilor, la fel ca Vitinha, Neves și Kvaratskhelia. Ceea ce a determinat cursul meciului a fost o chestiune de caracter. În timp ce Arteta este obsedat să adauge elemente noi sub pretextul că este convenabil ca echipa sa să gestioneze diferite «instrumente», Luis Enrique concepe o singură ieșire. Atac, atac, atac. Așa au ieșit jucătorii PSG-ului. Să preseze sus. Cu atâta hotărâre încât chiar și după ce Dembélé a marcat golul, PSG a continuat să preseze cu disperare. Ca și cum ar fi fost în dezavantaj cu cinci minute înainte de final. Nu existau îndoieli nici la Vitinha, nici la fundași. Chiar și cei responsabili de protejarea portarului au mers în față. Acest lucru nu s-a întâmplat la Arsenal, ai cărui jucători importanți, în special Odegaard, au dat semne de indecizie. Uneori, dădea senzația că, angrenați în dezvoltarea unui scenariu politactic, nu știau dacă să preseze sau să rămână la mijlocul terenului, iar între două ape au pierdut repere și au pierdut și timp. Momente decisive în jocuri care se rezolvă în fracțiuni de secundă și care, adunate, compun scenariile în care se concurează. Arsenal, de când a intrat pe teren, s-a instalat în îndoială și angoasă. Odegaard nu știa dacă să meargă sau să vină, iar Vitinha, pe axa echipei oaspete, departe de a specula avantajul, a insistat să-l caute pe Odegaard până în propria sa zonă, dacă era necesar, pentru a nu-l lăsa să iasă cu mingea controlată. Niciodată în acest sezon, Arsenal nu s-a mai aflat într-o situație mai dificilă. Deruta a fost molipsitoare pentru public. Kvaratskhelia era în transă. Scăpa de toată lumea. Chiar și de trei deodată, ca atunci când i-a depășit pe Timber, Saliba și Rice, iar Timber aproape că a făcut penalty. Raya a parat un șut al georgianului, apoi altul al lui Doue, iar mai târziu Fabián a trimis o minge în bară. Tăvălugul nu se mai oprea din rotit. După mai bine de o jumătate de oră de presiune neîncetată, fanii francezi au cântat ca Jeanette: «De ce pleci?». Apoi au continuat cu Bella Ciao. Emirates s-a bucurat doar când Martinelli l-a testat pe Donnarumma, la finalul primei reprize, într-una dintre acele acțiuni sporadice, zvâcniri izolate ale unui Arsenal care nu a găsit firul jocului. Merino a trimis cu capul o centrare în plasă la ieșirea de la pauză, într-una dintre acele faze fixe de laborator care au făcut atât de faimos acest Arsenal la fazele fixe. Dar VAR-ul l-a anulat pentru offside. Văzând că echipa sa este mereu pe picior greșit și publicul se răcește, Arteta a reacționat trimițându-și jucătorii să preseze om la om. Schimbare de registru fără efectul așteptat. Oricât de mult a fost acest Arsenal echipa care își sufocă rivalii cu cel mai mult ritm și coordonare din lume, atâtea schimbări de ordine și structură trebuie să fi slăbit mașinăria. Invers, PSG, retras mai mult de epuizare decât de convingere, s-a arătat solid în apărarea zonei sale și a fost la un centimetru de a marca al doilea gol. Barcola și Ramos au irosit două contraatacuri.