În câteva cuvinte
Atleta și cercetătoarea transgender Joanna Harper afirmă că excluderea femeilor transgender din competițiile sportive are motivații predominant politice, nu științifice, subliniind că suprimarea testosteronului egalizează condițiile de concurs și că femeile transgender sunt de fapt subreprezentate în sport.
Joanna Harper, cercetătoare și atletă transgender canadiană, susține că motivele din spatele excluderii femeilor transgender din competițiile sportive sunt mai degrabă politice decât științifice. Cu o experiență vastă în atletism și un doctorat în Științele Exercițiilor, Harper, care continuă să alerge zilnic la aproape 70 de ani, a făcut tranziția și dorește să concureze alături de alte femei.
Ea subliniază că schimbările hormonale semnificative, cum ar fi suprimarea testosteronului la niveluri tipice feminine, reduc performanța sportivă la femeile transgender suficient de mult pentru a le permite să concureze echitabil. În ciuda argumentelor privind avantajele anatomice persistente, Harper consideră că, în majoritatea sporturilor, ajustările sunt suficiente.
Discuția se extinde și la atletele cu diferențe de dezvoltare sexuală (DSD), pentru care suprimarea testosteronului are, de asemenea, un efect substanțial. Harper argumentează că deciziile recente ale unor federații sportive, precum introducerea testelor genetice, sunt o "soluție mai curată" din punct de vedere politic, evitând complicațiile etice ale regulilor bazate pe testosteron pentru atletele DSD.
Harper respinge ideea că femeile transgender ar "invada" sporturile feminine, evidențiind subreprezentarea acestora. Statisticile arată că, în SUA, din peste 200.000 de atlete NCAA, mai puțin de 10 sunt femei transgender. Similar, în Anglia, din 2,6 milioane de jucătoare de fotbal înregistrate, doar 28 sunt femei transgender. La Jocurile Olimpice, din 2004, de când femeilor transgender li s-a permis să concureze, a existat o singură participare, comparativ cu o estimare de 50, dacă ar fi reprezentate proporțional. Această subreprezentare indică faptul că avantajele percepute nu duc la o dominare.
Referitor la revenirea testelor de feminitate, Harper consideră că, din perspectiva drepturilor omului, acestea reprezintă un pas înapoi, chiar dacă unii atleți ar putea să nu se opună. Ea conchide că mișcarea împotriva femeilor transgender în sport este în mare parte politică și că organismele sportive folosesc acest mediu pentru a justifica excluderea.
