Autorul textului:

Victor Popescu — Victor este specializat în știri economice din Spania, el are abilitatea de a explica concepte economice complexe într-un limbaj simplu.

După șase ore pe bicicletă

După șase ore pe bicicletă, o diferență de nivel pozitivă de 5.000 de metri și patru cățărări redutabile, lui Juan Ayuso nu i-a venit altă idee decât să se arunce în zăpada de pe marginea drumului la stațiunea de schi La Molina. Puțină răcoare pentru un corp în flăcări, epuizat. Acolo a venit să-l îmbrățișeze Paco Lluna, confidentul și maseurul său, alături de coechipierul Marc Soler, care animase cursa așa cum îi este obiceiul. Cu acea bucurie amestecată cu oboseală, Ayuso a transmis clar triumful său obținut cu greu, deși a fost nevoie de fotofiniș pentru a descifra cine a dat ultima lovitură de pedală, el sau voracele Primoz Roglic. Și da, spaniolul a fost cel care, la un centimetru distanță, a luat laurii și certificatul că este pregătit să lupte pentru Volta, după ce s-a impus și în Tirreno-Adriatico, Faun Drome și Trofeo Laigueglia. O confirmare spectaculoasă însoțită de demonstrația de forță a echipei sale, UAE Team Emirates.

Încă de dimineață

Încă de dimineață, outletul Viladecans Style a primit valuri de oameni, familii care doreau să vadă cicliștii de aproape și, dacă se poate, să obțină vreun cadou sub formă de tricou, carnețel sau pix, dar și fani echipați la ultimul răcnet și chiar școli care găseau în ceremonia de deschidere a etapei pretextul perfect pentru o excursie cu copiii. Echipele, mereu deschise comuniunii, acceptau curiozitatea care le înconjura, dar de data aceasta se simțea o calmă tensionată în zona boxelor, deoarece în toate ședințele directorilor sportivi etapa era semnalată ca fiind prima cheie pentru Volta, cel puțin o declarație de intenții, cu „sfânta treime” - Coll de Batallola (categoria a 3-a; 11,7 km la 3% cu rampe de 12%), Coll de la Creueta (hors catégorie; 21,2 km la 5% cu pante maxime de 15%) și La Molina (categoria 1; 12,1 km la 5% cu secțiuni de 14%) - ca epilog al unei zile extrem de dure. „Astăzi este ziua”, descriau cei de la Picnic PostNL. „Va fi o etapă grea, vom vedea cum răspund picioarele”, șopteau cei de la Arkéa. „Zi pentru cei care vor să însemne ceva în Volta”, încheiau cei de la Alpecin. Și aceasta a fost treaba lui Ayuso.

De la asfalt la șosea

De la asfalt la șosea, etapa promitea curbe. 218,6 kilometri de suferință pe biciclete, dar și de încântare pentru ochi, căci Pirineii îi așteptau înveliți în zăpadă, cu munții Andorrei ca fundal, dar și La Molina, care nu degeaba este o stațiune de schi de care catalanii se bucură din plin în weekendurile de iarnă. Așadar, spre deosebire de etapele anterioare, plutonul, dictatorial, nu a lăsat evadarea să se formeze din prima, fiind vigilent ca nimeni să nu reușească isprava fără acordul grupului. Au urmat multe tentative fără succes până când patru curajoși au câștigat acceptul șefilor: Armirail (AG2R), Germani (FDJ), Molenaard (Caja Rural) și Wenzel (Kern Pharma). Și deși au ajuns să aibă un avantaj de puțin peste șase minute, UAE a decis că s-a terminat, trecând la muncă și impunând un ritm pentru a anula diferența, nu cumva să i se strice concursul lui Ayuso, favorit în pronosticuri alături de Roglic. Dar slovenul a pasat responsabilitatea înainte de a începe etapa: „Nu am câștigat nimic anul acesta, nici măcar un sprint intermediar. Deci sunt departe de victorie. Rivalii merg foarte repede. Pe cățărarea finală trebuie să ai picioare și nu știu dacă le am”. Cuvinte, desigur, luate de vânt.

Nu au existat surprize

Nu au existat surprize pe prima dintre cele trei ascensiuni, cu alternanță la conducerea plutonului, când Lidl-Trek, când Ineos sau Lotto; aproape mereu UAE în fața reticenței celor de la Visma, care înțelegeau că liderului Brennan îi erau numărate orele. Un ritm, în orice caz, care reducea considerabil diferența față de evadați, două minute și jumătate după vârf. Curând avea să apară Coll de la Creueta. Rămânea ce era mai bun - asta își dorea Armirail, care s-a desprins de colegii săi de evadare, a tras fără să privească înapoi, ridicând degetul în căutarea paradisului; și rămânea ce era mai greu. Deși a întârziat să apară, poate plutonul fiind fermecat de pădurile pirinene, nenumărați pini care îmbrățișează șoseaua, mușchi și stânci care presară peisajul, frumusețe pură. Până când Sivakov (UAE), cu cinci kilometri rămași până la vârf, s-a pus în frunte ca un căpitan pirat, impunând o viteză pentru a eroda plutonul și picioarele cicliștilor, dar și pentru a anihila iluzia lui Armirail.

Cu deznodământul amânat

Cu deznodământul amânat pentru ultima cățărare, spre stațiunea La Molina, pe cei 12 kilometri de drum șerpuit și abrupt, tot UAE a fost cea care a rupt din nou plutonul - cu Pablo Torres și Marc Soler ca agitatori - pentru a fărâmița grupul și a crea selecția naturală a celor mai puternici, pentru a-i da lovitura de grație lui Armirail, ajuns din urmă cu nouă kilometri înainte de final. Cale liberă pentru atacuri. A încercat, pe jumătate serios sau pe jumătate în glumă, Nairo Quintana (Movistar); și au solicitat Kuss (Visma) și O’Connor (Jayco), toți anihilați de Yates pentru a explica ierarhia UAE.

O ierarhie

O ierarhie pe care Soler nu a respectat-o prea mult, intrând în evadare cu Fortunato (Astana) și Bennet (Israel), apoi Kuss, pedalări de suferință deja cu marginile drumului pline de zăpadă. Iluzia sa s-a spulberat în ultimul kilometru, când Roglic și Ayuso își ocupau deja pozițiile, venise ora celor mari. Mai rămânea o pantă terifiantă de 500 de metri, limbă scoasă și sprint al orgoliului. Cu Landa bine fixat pe locul trei, mereu prezent, Roglic a atacat primul, iar Ayuso a replicat, cerând trecerea prin dreapta și fiindu-i acordată cu reținere, slovenul arătând fair-play în final. Urmau ultimele zvâcniri, pedalările de agonie. Și, pentru Ayuso, gloria. Un triumf prin care arată că își dorește și Volta a Catalunya.