Perioada de transferuri de vară s-a încheiat, un subiect care stârnește dezbateri aprinse în mass-media și în rândul fanilor. Dacă în trecut se discutau transferuri stelare și sume astronomice, acum atenția s-a mutat asupra dificultăților financiare ale cluburilor spaniole în ceea ce privește înregistrarea jucătorilor. Unii președinți de cluburi chiar afirmă că Spania a devenit o rușine în Europa.

Cu toate acestea, este important să ne amintim în ce stare se afla fotbalul spaniol acum un deceniu. Pe lângă alte aspecte mai puțin edificatoare, fotbalul spaniol era sinonim cu neplata, datorii uriașe și salarii neplătite. Peste douăzeci de echipe au declarat faliment, datoriile către autoritățile fiscale și serviciile de securitate socială depășeau 700 de milioane de euro, iar imaginea internațională a fotbalului spaniol era la un nivel minim. A cumpăra un club spaniol era, pur și simplu, o investiție proastă.

Aceste practici de afaceri proaste sunt incompatibile cu industria modernă a fotbalului. Care a fost marea achiziție care a condus la schimbare? Fără îndoială, implementarea fair play-ului financiar de către La Liga în 2013, inspirată de regulile UEFA. Pentru prima dată, cluburile au trebuit să justifice veniturile înainte de a cheltui, să respecte limite salariale stricte și să reducă datoriile. În mai puțin de un deceniu, pierderile au fost înlocuite cu profituri globale. Cazul FC Barcelona, ​​forțată să vândă active și să activeze pârghii pentru a înregistra jucători, arată că regulile sunt aceleași pentru toți, mari și mici.

Această ordine financiară a permis stabilirea bazelor pentru un salt calitativ: de la un fotbal administrat prin improvizație la o industrie profesionalizată, capabilă să atragă investiții și să genereze încredere. O industrie care a condus la faptul că La Liga și cluburile sale au creat mii de locuri de muncă directe și indirecte, iar fotbalul spaniol a devenit un sector strategic, după cum demonstrează sosirea investitorilor internaționali. Fondurile străine participă la cluburi precum Valencia, Espanyol, Cadiz și Leganes.

Cu toate acestea, sistemul are și punctele sale slabe. Rigiditatea regulilor a afectat secțiile feminine și alte sporturi din cadrul cluburilor, deoarece cluburile prioritizează echipele lor masculine de fotbal. FC Barcelona, ​​în ciuda faptului că este cel mai de succes club din Europa, începe sezonul cu doar 17 jucătoare înregistrate, în timp ce rivale precum Chelsea sau Olympique Lyon, în ligi mai relaxate, investesc în talent cu mai multă libertate.

Marea provocare actuală constă în menținerea competitivității în fața ligilor care joacă cu reguli mai puțin stricte, fără a renunța la sustenabilitate. Acest lucru necesită consolidarea sarcinilor restante, cum ar fi guvernanța, transparența, diversificarea veniturilor, adoptarea tehnologiei și o mai mare cultură a datelor, o mai mare profesionalizare a echipelor de management, precum și asumarea unui angajament real față de egalitate și incluziunea persoanelor cu dizabilități, care încă lipsesc.

Fair Play Financiar nu a fost doar cea mai bună achiziție din fotbal, ci a transformat-o într-o industrie modernă, globală și atractivă pentru investiții. Dacă acum cincisprezece ani întrebarea era dacă cluburile vor supraviețui până la următoarea plată a salariilor, astăzi întrebarea este cum să continuăm să creștem pe o piață din ce în ce mai competitivă. Fără îndoială, fără reguli clare, fotbalul nu ar fi o industrie, ci bomba cu ceas care era acum un deceniu.