João Fonseca: Tunul brazilian care nu vrea să fie următorul Guga

João Fonseca (Rio de Janeiro, 18 ani) se plimbă liniștit prin zona VIP a Caja Mágica din Madrid înainte de a lua loc pentru a discuta cu patru publicații spaniole, printre care și Джерело новини. Ține o rachetă în mână și o strânge în poală cu putere, ca și cum cineva ar vrea să i-o smulgă. Are mâini late și o constituție considerabilă (1,88 m), deși fața rotundă și lipsa definiției musculaturii dezvăluie că este o potențială figură încă în construcție. Din iarnă, când a fost încoronat neînvins în Cupa Campionilor Promisiunilor (Next Gen ATP Finals) ca o carte de vizită definitivă, numele său a răsunat cu putere, deși, în realitate, experții îi urmăreau deja îndeaproape pașii datorită modului său de a lovi mingea. Este o lovitură diabolică.

Forța loviturii

— De unde scoți forța asta? Este ceva înnăscut, o chestiune de sală de sport sau pur și simplu mecanică?

— Este ceva natural. De mic mi-a plăcut să merg după minge și să dau un winner [lovitură câștigătoare]. Când aveam 11 sau 12 ani, mergeam la toate mingile cu putere maximă; multe ajungeau în fileu și altele erau un winner, dar treptat am căpătat mai multă consistență. Întotdeauna mi-a plăcut să merg după minge și să o atac, fără îndoială, și cred că nu voi pierde niciodată această esență; în punctele importante voi continua să joc la fel de puternic.

Ascensiunea spre vârf

Mai multe informații

Badosa reapare: «Nu mai sufăr constant»

Brazilianul se descurcă în distanțele scurte cu aceeași ușurință ca pe teren, fără complexe, cu acea senzație de control și aplomb. «În portuñol, ¡dale!», spune el când abordează răspunsurile, cu o ușoară tentă argentiniană care atrage atenția. «Argentinian eu?». «Ah, ok, hai». Și conturează treptat cine este acest băiat chemat să-i facă umbră în curând lui Jannik Sinner și Carlos Alcaraz, acest tânăr lovitor care în ianuarie a început sezonul în afara primilor o sută — pe 1 ianuarie era al 113-lea, iar în noiembrie al 150-lea — și care în doar un trimestru s-a situat aproape de top-50, pe măsură ce descoperă codurile elitei și particularitățile fiecărui scenariu.

Fonseca, în timpul unei sesiuni. / DIEGO SOUTO MMO)DIEGO SOUTO

Ce a găsit în tranziția întotdeauna complexă către vârf? «În Next Gen [ATP Finals] erau deja jucători care se aflau în top-100, de fapt aproape toți, așa că este foarte asemănător. Sunt jucători foarte buni în această generație care vine: Learner [Tien], [Jakub] Mensik, [Arthur] Fils… Sunt foarte buni. Ceea ce se observă cel mai mult este diferența de vârstă, faptul că rivalii au mai multă experiență, așa că încerc să mă bucur de fiecare moment cu ei pe teren. Important este să verific ce fac toți aceștia în momentele importante. Acum, fiecare turneu este o oportunitate de a învăța».

Comparația cu Kuerten

181 km/h

Fonseca provine dintr-o familie de sportivi — volei și surf, printre altele — și locuiește vizavi de plajă, la doar două străzi de complexul de tenis care găzduiește în fiecare an turneul de la Rio. Și, inevitabil, asupra lui apasă deja comparațiile cu Kuerten, marea icoană a țării sale, carismatic unde mai pui. «Mi se spune că voi fi următorul Guga, dar spun întotdeauna că nu-mi plac comparațiile. Fiecare are propria sa poveste și fiecare vom câștiga lucruri diferite; eu nu vreau să fiu următorul Guga, ci următorul João. Fie ca pot câștiga doar jumătate din ceea ce a câștigat el [trei Roland Garros, Cupa Campionilor și numărul unu, printre alte merite], dar eu lucrez pentru a-mi scrie propria istorie», subliniază el.

În februarie a cucerit primul său trofeu ATP, pe zgura de la Buenos Aires, deși se intuiește că vor fi multe altele. Anterior, în Australia, îl învinsese deja pe rusul Andrei Rublev — prima dată din 2002 când un debutant doboară un top-10 într-un turneu major — și a progresat până în runda a doua, după ce a trecut cu brio de faza de calificare. «Sunt singurul dintre prietenii mei din Brazilia care lucrează, pentru că spun că aceasta este o muncă, pentru că concurez pe tot parcursul anului», spune el, «și principalele mele arme sunt mentalitatea și dreapta mea, dar rămân cu dreapta». Brațul acela, un tun, trimite lovituri în static care ating 181 km/h, la nivelul lui Alcaraz.

Fonseca, la serviciu. / DIEGO SOUTO (MMO)DIEGO SOUTO

Constată că «tenisul este un sport foarte dificil, cu mulți nervi» și, întrebat despre vreun punct slab, subliniază că voleul și nostalgia sunt aspecte de îmbunătățit: «Mi-e foarte dor de familia mea când sunt departe». Când s-a născut el, în 2006, Kuerten își atinsese deja marile succese și între el și legendă se află astăzi antrenorul său, Guilherme Texeira, dincolo de un prim contact în Cupa Davis. «Vorbește mult cu el, prin wasap, pentru că crede că asta este cel mai bine pentru evoluția mea», precizează el, în timp ce spune că nu s-a bucurat aproape deloc de carnaval și că preferă să nu se refere la Lula sau la politică în mass-media, deși, subliniază el, țara sa «se îmbunătățește».

În decurs de o lună va călca pe arena sacră de la Roland Garros, acolo unde compatriotul său Kuerten s-a ridicat spre istorie și și-a dobândit faima meritată. Un sfert de secol mai târziu, Brazilia este din nou pe harta tenisului, iar torcida intonează «fon-se-quis-mo».

Gestionarea faimei

— Și cum gestionezi faima care a venit peste tine?

— E primul meu an ca pro [profesionist], așa că familia este foarte importantă, mă țin cu picioarele pe chão... chão, se spune? Este important să fii înconjurat de oamenii care te ajută, de familia ta, și să ai mintea limpede. Trebuie să fii umil, este ceva ce tata și mama mi-au transmis întotdeauna. Slavă Domnului, m-au ajutat foarte mult în această perioadă în care s-au schimbat atâtea lucruri; după Next Gen [la Yeda] a început totul, dar în Australia a venit boom-ul și era important să am picioarele pe chão pentru a continua să mă îmbunătățesc și să fac ceea ce trebuie să fac pentru a fi un jucător mare. Sunt mulțumit de modul în care abordez toate astea, pentru că îți trec multe lucruri prin cap. Este doar un început, așa că trebuie să fiu umil și să continui să muncesc din greu.