Au trecut cinci zile și încă se vorbește despre penalty-ul lui Julián Álvarez

Au trecut cinci zile și încă se vorbește despre penalty-ul lui Julián Álvarez, golul crucial anulat de VAR în optimile Champions League împotriva lui Real Madrid. A atins mingea de două ori? Era mingea în joc și a fost atinsă a doua oară după ce a fost executată lovitura? Încăpea Leonardo DiCaprio pe pluta din Titanic? Mona Lisa este tristă, fericită sau resemnată? Mistere de discutat o viață întreagă.

Vizibil iritat după meci, Simeone a cerut în conferința de presă

Vizibil iritat după meci, Simeone a cerut în conferința de presă ca jurnaliștii care au văzut "dubla atingere" să ridice mâna. Puțini au îndrăznit și cred că o firmă de sondaje ar fi "aranjat" ancheta pentru a ține cont, în rezultat, de factorul de intimidare. În orice caz, a doua zi, după ce am văzut de nenumărate ori primele două imagini ale Momentului care ne-au fost oferite, am făcut și eu propriul meu sondaj. Eșantionul era mic, dar erau prezente toate ideologiile. Erau, pe de o parte, madrileni convinși că Álvarez "a atins-o de două ori"; madrileni care nu vedeau clar, dar care aveau încredere "oarbă" în VAR și madrileni care se îndoiau, dar "fără remușcări" pentru că ei credeau că Atlético a pierdut când a decis să se apere — tot "oarbă" — și să nu încerce să mai marcheze un gol începând cu secunda 27 a jocului, când echipa a deschis scorul. Pe de altă parte, au apărut anti-madrileni care jurau și se jurau că "nu a atins-o"; anti-madrileni care vor să meargă "la Strasbourg" cu această problemă și anti-madrileni care dădeau vina pe "propaganda" și "aparatul" albilor, sceptici cu privire la "narațiunea remontadelor" care intimidează rivalii și îi face să cadă mereu în capcană: dacă plutesc, nu sunt morți (și-o fac singuri).

M-am uitat și pe X (fostul Twitter), pentru a compara

M-am uitat și pe X (fostul Twitter), pentru a compara, și am văzut că sondajul de pe Twitter mergea pe același drum: "Niciodată în viața mea nu am văzut dubla atingere și anularea unui penalty", spunea regele spaniol al Misterului (și al știrilor false), Iker Jiménez. "Nici tu nu ai văzut în viața ta un extraterestru și trăiești de 30 de ani din asta", îi răspundea @Madridista (adică, Madridista și atât). Atei, necredincioși și cei care voiau să creadă.

Poate că Simeone nu

Poate că Simeone nu — "Există două moduri de a te culca: unul în care spui cât de prost am jucat, nu am concurat și altul în care spui că am dat totul. Plec împăcat", a spus el —, dar eu aș fi preferat să pierd acel meci în repriza a doua cu un gol dintr-o neatenție clasică sau, dacă mă grăbiți, chiar și la loviturile de departajare, dacă Julián Álvarez ar fi executat penalty-ul său așa cum a făcut-o Vinicius înainte de prelungiri, trimițând mingea pe Marte. Întotdeauna digeri mai bine ceea ce înțelegi: greșeala umană. Ceea ce vede ochiul și ceea ce înțelege inima. Acestea sunt distanțele gestionabile ale milei și ale păcii interioare.

Înainte ca Arbitrajul Video (VAR) să intre pe stadioane

Înainte ca Arbitrajul Video (VAR) să intre pe stadioane, cel mai rău lucru care ți se putea întâmpla într-un meci de fotbal era ca adversarul să marcheze în ultimul minut, să fii lăsat baltă la altar. VAR a venit cu promisiunea de a aduce mai multă justiție competiției, și poate că așa a fost, dar a și crescut cruzimea, care este similară cu un gol decisiv anulat pentru ofsaidul unei rotule sau pentru contactul "minim", conform UEFA, al lui Alvarez cu piciorul de sprijin înainte de a șuta mingea la executarea unui penalty. Tehnologia, într-un fel sau altul, aduce întotdeauna lacrimi. O știu bine cei care au trebuit să se reinventeze după ce au fost concediați de mașini. Și a explicat-o, în felul său, Mariano Rajoy: "Trebuie să fabricăm mașini care să ne permită să continuăm să fabricăm mașini, pentru că ceea ce nu va face niciodată mașina este să fabrice mașini la rândul ei. Această bătălie trebuie să o dea ființa umană".

Nu că fotbalul nu ar fi putut fi crud înainte de VAR

Nu că fotbalul nu ar fi putut fi crud înainte de VAR, și o spune o persoană din Coruña care a văzut un oraș întreg, cei care erau microbisti și cei care nu erau, plângând cu lacrimi amare pentru un băiat de 28 de ani, Miroslav Djukik, care în 1994 a ratat penalty-ul care valora un campionat. Dar chiar și în acel episod dramatic existau elemente (în afară de prime) care facilitau digerarea traumei. În locul lui Bebeto, golgheterul sezonului precedent, un fundaș cu numărul 5 pe tricou a fost cel care a tras de la 11 metri. Numerele pot fi perverse, dar dacă este deja dureros să pierzi alegerile cu un vot, să le pierzi cu un buletin de vot care a fost invalidat la urne amplifică drama. Cu avantajul obiectiv pe care mi-l dă faptul că sunt suporter al lui Oviedo, adică nici *merengue* (Real Madrid), nici *colchonero* (Atletico Madrid), îmi este mai ușor să empatizez cu cel care suferă cel mai mult, iar luni, după meci, acesta este Atlético.