«Uneori pare că oamenii uită: Lamine are doar 17 ani»

Fraza vine din cele mai înalte birouri de la Camp Nou. În preambulul duelului cu Inter Milano (21.00, Movistar), prima semifinală de Champions League a Barcelonei în ultimii șase ani, prima de când Leo Messi a părăsit clubul. Prima cu Lamine Yamal, moștenitorul său, care a debutat marți în sala de presă a Ciudad Deportiva Joan Gamper. Era calm, poate prea mult. Suficient pentru a evita cu eleganță întrebările care îl legau de argentinian: «Messi la vârsta ta jucase doar șapte meciuri», «Cum te simți cu comparația cu Leo?», «Messi nu a marcat niciodată împotriva lui Inter». La care el a răspuns: «Nu mă compar cu nimeni, cu atât mai puțin cu Leo. Este cel mai bun din istorie», «Messi nu a marcat împotriva lui Inter? A marcat împotriva atâtor echipe încât a rămas doar asta».

Lamine Yamal pare normal, dar nu este. Barcelona a fost cea care i-a cerut lui Lamine Yamal să ia cuvântul. El a acceptat fără să crâcnească. Cu toate acestea, conform celor care îl cunosc, a greșit doar la un răspuns. Chiar în cel în care putea să alunece: «Celor care spun că sunt arogant, le spun că, atâta timp cât câștig, nu au ce să-mi spună». Atunci, când a ridicat telefonul, în birourile entității catalane au justificat perla La Masia. «Voi credeți că Lamine este un adult din cauza comportamentului pe care îl are de obicei, dar este un copil. Înțeleg că el surprinde prin maturitatea pe care o are pe teren, prin modul în care gestionează presiunea, dar trebuie să ne amintim că încă nu a împlinit 18 ani».

«Răspunsul lui Lamine cu privire la criticile din Madrid la adresa atitudinii sale?», se întreabă unul dintre colegii săi din vestiarul blaugrana; «este un personaj». În schimb, anturajul său ar dori să arate mai multă prudență: «Uneori, îi cerem să nu se expună atât de mult». Între timp, în zona sportivă a Barcelonei îl scuză: «Acea aroganță pe care pare să o aibă este normală la un copil de 17 ani». Oricum, toți sunt de acord cu o caracteristică: «Are niște coaie...» Fotbaliștilor crescuți în fotbalul de stradă (au mai rămas puțini), li se acordă de obicei un anumit aplomb, desigur și viclenie, dar mai ales un fel de curaj intrinsec într-un fotbal în care nu dictează regulile sau tacticile. «Frică să joc o semifinală de Champions?», a spus Lamine, care a ridicat deja Campionatul European cu Spania vara trecută, pe lângă faptul că a câștigat Supercupa Spaniei și Cupa Regelui împotriva lui Real Madrid, întotdeauna cu el ca protagonist (un gol și două pase decisive): «Am motivația să joc acel meci». Lamine Yamal, în timpul conferinței de presă de după antrenamentul echipei blaugrana în orașul sportiv Joan Gamper.

Înainte ca în centrul de tineret al Barcelonei să înțeleagă că cea mai bună modalitate de a-l proteja sportiv și emoțional era să se mute la La Masia, Lamine Yamal își petrecea după-amiezile în Plaza Joan XXIII din cartierul Rocafonda. «A jucat cu oameni mult mai mari decât el. A învățat să se apere așa cum o fac geniile, cu talent», explică din anturajul numărului 19 blaugrana. «Frica am lăsat-o în parc, în Mataró, cu mult timp în urmă», a insistat Lamine Yamal în preambulul Interului, în ziua în care s-au împlinit doi ani de când Xavi Hernández l-a debutat împotriva lui Betis. De atunci, totul curge în viața lui Lamine Yamal. A trecut de la driblarea problemelor sociale la a fi un magnet pentru mărci, părinții lui nu se mai bucură de el acasă, dar sunt mândri de el pe teren, iar Barcelona este pe cale să-i ofere tricoul cu cele 100 de meciuri în prima echipă: 21 de goluri și 27 de pase decisive. «La vârsta mea, puțini jucători au jucat atâtea meciuri la un club precum Barça și asta apreciez cel mai mult. Să joc la acest nivel și într-un club precum Barça nu o face oricine». El nu uită că are 17 ani. Iar în birourile clubului, nici: «Uneori pare că oamenii uită: Lamine are doar 17 ani».