În câteva cuvinte
Articolul analizează meciul Spaniei din Liga Națiunilor, evidențiind rolul crucial al lui Mikel Merino în obținerea egalării. Se discută problemele de joc ale echipei, dilemele selecționerului Luis de la Fuente și impactul economic al transferurilor de jucători, cum este cel al lui Mikel Merino la Arsenal. Problemele echipei naționale și viitorul incert al vedetelor.
În deplasarea echipei naționale a Spaniei care părăsea terenul lui Feyenoord domnea tăcerea
În deplasarea echipei naționale a Spaniei care părăsea terenul lui Feyenoord domnea tăcerea, jucători fără chef să dea prea multe explicații, mai degrabă triști decât bucuroși de egalarea in extremis a lui Mikel Merino, care lasă eliminatoria deschisă pentru meciul retur din sferturile de finală ale Ligii Națiunilor, duminica viitoare pe Mestalla. Existau excepții, bineînțeles. Dean Huijsen era fericit cu debutul său la națională, în ciuda faptului că fanii olandezi l-au huiduit de fiecare dată când a atins mingea, increduli cu alegerea fundașului de a opta pentru „La Roja” în loc de echipa națională a țării sale de origine. „Huiduielile? Le așteptam, asta e fotbalul. Sunt din Málaga, nu mi-e frică de nimic”, a subliniat apărătorul lui Bournemouth, care s-a născut în Amsterdam în 2005. Un altul care zâmbea era Nico Williams, autorul primului gol al Spaniei. Bucuria, însă, l-a ținut până când și-a dat seama că a exagerat cu autenticitatea când a prezis rezultatul returului: „Sigur că în Spania îi vom bate”. După ce a părăsit zona mixtă, deja în drum spre autocarul „La Roja”, atacantul lui Athletic a dat înapoi: „Nu am vrut să spun asta. Eu nu sunt așa. Nu am vrut să lipsesc respect nimănui”. Dar era și Mikel Merino, din nou, așa cum a făcut-o deja în sferturile de finală ale Campionatului European împotriva Germaniei, a apărut în De Kuip pentru a pecetlui egalarea „La Roja” în prelungiri.
Mai multe informații
Debutul paradoxal al lui Huijsen cu „La Roja”
Mikel Merino a marcat la Rotterdam al treilea gol cu tricoul Spaniei în 32 de meciuri. Numere similare, de exemplu, cu cele ale lui Rodri: patru în 57. În acest sezon i se întâmplă ceva ciudat fostului jucător al Real Sociedad. „Anul acesta mi se dă un rol mai golgheter, este ceva ce am vrut să îmbunătățesc de mult timp. Am norocul că văd poarta, atât la Arsenal ca atacant, cât și la națională”, a comentat Merino la Rotterdam. La Arsenal, Merino are șase goluri în 32 de meciuri disputate. O medie de 0,2 pe meci. Înainte de a ateriza la Londra, media sa de goluri era de 0,10.
În vara trecută, echipa din Londra a plătit 33,5 milioane către Real Sociedad pentru transferul lui Mikel Merino. Până aici, totul normal pentru un jucător care ieșise în evidență în Liga, piesă de schimb obișnuită a Spaniei, campioană europeană în Germania. Surprinzător este rolul pe care a trebuit să-l joace Merino la noul său club: atacant. În fața absențelor lui Gabriel Jesús, Kai Havertz și Saka, toți trei accidentați, Arteta, antrenorul lui Arsenal, i-a improvizat o nouă poziție mijlocașului format în academia lui Osasuna. „Nu este un număr 9 pur, dar are acel timing și acel instinct de golgheter de care au nevoie atacanții. Știe să vadă pericolul, să anticipeze situațiile și să le execute”, a explicat antrenorul echipei londoneze decizia de a-l plasa pe Merino în zonă.
În Rotterdam, apariția golgheteră a lui Merino a ascuns, sau cel puțin a disimulat, deficiențele unei Spanie care s-a chinuit să domine meciul. „Dacă nu alergăm, este foarte dificil să putem controla mingea”, se plângea, în șoaptă, unul dintre liderii „La Roja” după egalarea cu Țările de Jos. Tocmai ceva cu care se lăuda Frenkie de Jong: „Nu este ușor să le furi mingea. Noi am făcut-o. Până la eliminare noi am fost mai buni”. O analiză în care selecționerul olandez, Ronald Koeman, a detaliat. „Am făcut un meci grozav și știm că era un adversar puternic; și jucând cu un om în minus, cu atât mai mult. Cred că rezultatul final nu este corect, dar este și fotbal pentru că am meritat mai mult. Cred că sunt puține echipe care pot și vor să pună presiune pe Spania așa cum am făcut-o noi”.
În timp ce Țările de Jos au blocat Spania la ieșirea cu mingea, Lamine Yamal și Nico Williams l-au lăsat singur pe Morata în presiune. Fără intensitate pentru a recupera mingea, Pedri nu se afla în noua-vechea sa poziție de mijlocaș ofensiv — în Barcelona obișnuiește să joace mijlocaș interior —, fără conexiune cu Fabián și Zubimendi. Atunci, Spania lui Luis de la Fuente, care la Campionatul European arătase resurse pentru a domina meciurile fără minge, s-a arătat fragilă în Rotterdam. În prima repriză, de fapt, posesia a fost pentru Țările de Jos: 51%. Deja în a doua repriză, după eliminarea lui Hato, „La Roja” s-a instalat în terenul „Oranje”.
La problemele de calibrare a presiunii și la cele de regândire a centrului terenului, lui De la Fuente i se adaugă o nouă dilemă pentru meciul retur de la Valencia: apărarea. O dilemă cu un vechi fiscalizator: Barcelona. Pau Cubarsí nu a putut finaliza meciul după ce glezna i s-a sucit în urma unei ciocniri cu Depay. În Real Federația Spaniolă de Fotbal (RFEF) asigură că fundașul catalan ar fi în stare să joace duminică. În Barça, în schimb, cer întoarcerea jucătorului lor, așa cum s-a întâmplat deja cu Lamine Yamal la penultima convocare când atacantul a suferit probleme musculare. De la Fuente, din cauza îndoielilor, l-a convocat deja pe Mario Gila. Și, ca și cum ar avea puține neajunsuri, Le Normand este accidentat.
Întrebările pe care trebuie să le clarifice De la Fuente încep în apărare, se acutizează la mijlocul terenului și se termină în presiunea atacanților săi. În Rotterdam a găsit o soluție: apariția lui Mikel Merino, mijlocașul transformat în golgheter.
