La turneul SWIFT din Bruxelles, în 1987, care a adunat aproape toți cei mai buni șahiști ai lumii la acel moment, inclusiv pe Garry Kasparov și Anatoli Karpov, a avut loc un eveniment notabil. În cercurile obișnuite de jucători, însoțitori și jurnaliști, marele maestru britanic James Plaskett a prezentat un studiu de final de partidă artistic, o problemă de șah, pe care nimeni nu a reușit să o rezolve imediat. Doar după mai multe zile a fost descoperită soluția.

Lucrarea artistică nu îi aparținea lui Plaskett, care s-a limitat să facă dreptate și să ofere publicitatea meritată adevăratului său autor, compozitorul olandez Gijs van Breukelen.

Această problemă de final rămâne extrem de solicitantă chiar și pentru cele mai puternice computere de astăzi, deoarece modelul sau cheia soluției este foarte bine ascunsă. Odată descoperită, totul capătă o logică zdrobitoare, dar îmbogățită cu o mare frumusețe.