Echipa națională de fotbal a Spaniei continuă să demonstreze un nivel excepțional de joc, calificându-se cu ușurință la Cupa Mondială. Chiar și în absența unor jucători cheie precum Pedri, Nico Williams și Lamine, echipa condusă de Luis de la Fuente domină scena europeană, etalând un fotbal frumos și eficient în stilul "tiki-taka".

Filozofia fotbalului spaniol, bazată pe măiestria tehnică și o înțelegere profundă a jocului, este rezultatul multor ani de muncă în academiile de fotbal juvenile. Numeroase cluburi pun un accent deosebit pe dezvoltarea abilităților individuale ale jucătorilor și pe inteligența tactică. La rândul său, echipa națională a Spaniei aplică aceste principii, variind viteza de joc în diferite zone ale terenului și înțelegând că ritmul meciului depinde atât de accelerare, cât și de pauze. Aceste aspecte vor fi cruciale la viitoarea Cupă Mondială, în special în condiții de temperaturi ridicate, care vor necesita o abordare mai tactică și evitarea meciurilor excesiv de deschise.

În ciuda rezultatelor încurajatoare și a superiorității evidente, interesul fanilor pentru meciurile echipei naționale pare diminuat. Publicul, obișnuit cu o serie constantă de victorii, își păstrează entuziasmul principal pentru Cupa Mondială în sine. Meciurile de calificare, care se desfășoară fără dramatism și momente tensionate, nu mai generează același entuziasm. Fotbalul, în opinia multora, are nevoie de epopee, conflict și risc, iar jocul sigur al Spaniei îi privează pe fani de această tensiune.

Cu toate acestea, un motiv mai important pentru prezența scăzută la meciuri este atașamentul emoțional profund al spaniolilor față de cluburile lor locale de fotbal. "Patria chica" (țara mică), reprezentată de cluburi precum Betis sau Sevilla, Real Madrid sau Barcelona, stârnește emoții mult mai puternice și pasionale decât echipa națională. Rivalitățile dintre cluburile locale, indiferent de proprietarii lor sau de naționalitatea jucătorilor, continuă să fie o sursă de emoție și mândrie incredibilă. Identitatea legată de loc și de tradițiile familiale se dovedește mai puternică decât un simbol național abstract.

Se anticipează că, în timpul Cupei Mondiale, Liga nu va mai fi un "obstacol afectiv" și mândria națională se va activa. Spania posedă o moștenire culturală și o identitate unică, care, se speră, se va manifesta pe deplin pe scena internațională.