În lumea fotbalului spaniol, în special la giganți precum Barcelona și Real Madrid, o tradiție neobișnuită prinde rădăcini adânci: panica prematură. Chiar și înainte de aprinderea luminilor de Crăciun, o singură înfrângere pe "Bernabéu" poate declanșa un sentiment de sezon pierdut printre suporteri. Dacă la aceasta se adaugă un al doilea eșec, cum ar fi cel de la Londra, starea de alarmă devine aproape totală. Această cultură a panicii, dacă ar fi cotată la bursă, ar face ca Barcelona să domine indicele Ibex 35.

Interesant este că nici cealaltă parte a "păcii aeriene" – Real Madrid – nu este scutită de critici acerbe. Se spune că Xabi Alonso ar putea chiar să-și joace postul în următoarele meciuri, o tradiție veche la Madrid: un antrenor este întotdeauna în criză. Este o parte inerentă a ecosistemului fotbalistic de top din Spania, la fel ca discuțiile de la primele ore ale dimineții.

Totul se derulează cu o viteză amețitoare în fotbalul de elită: prea rapid pentru logică, dar ritmul perfect pentru inimi. Este singurul sport în care înfrângerile parțiale sunt trăite ca niște condamnări definitive. Spre deosebire de un eșec la locul de muncă, care nu înseamnă sfârșitul carierei, în fotbal, două înfrângeri în noiembrie sunt echivalente cu un avertisment că, dacă ajungi în mai, o vei face doar pentru a eșua. Fanul are nevoie să sufere aproape la fel de mult pe cât are nevoie să se emoționeze; un suporter mulțumit în plină iarnă este considerat o anomalie științifică.

Atât în Madrid, cât și în Barcelona, se traversează mai multe crize de credință pe sezon, adesea nejustificate, dar esențiale pentru a menține un anumit decor existențial. Drama apare devreme, deoarece așteptările înfloresc și mai devreme. În august, toată lumea se simte campioană, dar odată cu octombrie sau noiembrie, totul se schimbă în funcție de capacitatea fiecăruia de a dizolva euforia. Entuziasmul se amortizează cu o viteză uluitoare în lumea fotbalului, de aceea îl consumăm cu lingura.

Adevărata excepție, ceea ce este cu adevărat extraordinar, se întâmplă primăvara, când rezultatele sunt favorabile și sosește momentul răscumpărării generale. Cei care înainte cereau o "reconstrucție" acum își asumă merite care nu le-au aparținut niciodată. În cele din urmă, fotbalul este o piață liberă în care drama vinde, speranța se reciclează și certitudinile sunt inventate. De aceea îl iubim. Pentru că fără foc nu există pasiune, iar fără pasiune, ce ne-ar mai rămâne? Un sport logic, plat, plictisitor, civilizat. Groază.