Gol după gol, Paris Saint-Germain și Aston Villa au creat o eliminatorie pasionantă

Gol după gol, Paris Saint-Germain și Aston Villa au creat o eliminatorie pasionantă, magnifică, emoționantă până în ultimul moment. Două echipe marcate de idei opuse, aventurismul lui Luis Enrique contra cartezianismului lui Unai Emery, au oferit două meciuri memorabile, jucate la intensitate maximă, cu noblețe, fără rezerve, precipitate, într-o conjunctură care nu a favorizat clar pe nimeni, căutând golul până la punctul culminant de la Villa Park, unde Villa a fost aproape să remonteze 3-1 din tur. S-a terminat 3-2 și PSG se va întoarce în semifinalele Ligii Campionilor. O va face cu scalpul a trei puteri din Anglia la centură, după ce a zdrobit City și a eliminat Liverpool de pe Anfield. Așa cum a exclamat naratorul unui post de radio britanic postat pe marginea terenului: «Ar trebui să i se dea titlul de Premier League lui PSG!».

ASTAston Villa

3

• Emiliano Martínez
• Pau Torres
• Lucas Digne (Ian Maatsen, min. 75)
• Matty Cash
• Ezri Konsa
• Boubacar Kamara
• Morgan Rogers
• Amadou Onana (Jacob Ramsey, min. 66)
• John McGinn (Marco Asensio, min. 65)
• Youri Tielemans (Ross Barkley, min. 87)
• Marcus Rashford (Ollie Watkins, min. 75)

PSGPSG

2

• Gianluigi Donnarumma
• Nuno Mendes
• Marquinhos
• Achraf Hakimi
• Willian Pacho
• Fabián Ruiz
• João Neves
• Vitinha
• Bradley Barcola (Désiré Doué, min. 58)
• Ousmane Dembélé
• Khvicha Kvaratskhelia

Goluri

• 0-1 min. 10: Achraf Hakimi.
• 0-2 min. 26: Nuno Mendes.
• 1-2 min. 33: Tielemans.
• 2-2 min. 54: McGinn.
• 3-2 min. 56: Ezri Konsa Ngoyo

Arbitru José María Sánchez Martínez

Cartonașe galbene

McGinn (min. 41)

Îndemnul lui Emery de a chema masele din Midlands pentru a crea o atmosferă sufocantă care să favorizeze remontada s-a concretizat într-o explozie de emotivitate când echipele au intrat pe teren. Cădea o burniță fină. Mulțimea a intonat în cor marșul Hi Ho Silver Lining și Villa s-a aventurat pe un teren necunoscut. Echipă prudentă, măsurată prin excelență, sub comanda eterodoxului McGinn s-a năpustit în masă să preseze mingea în terenul advers. Adrenalina și-a făcut efectul. Nu a fost pace pentru fundașii lui PSG, obligați să respingă mingi pe care adversarii le câștigau în dueluri. Echipa engleză a obținut până la două cornere în primele două minute. Dacă Neves nu ar fi respins printr-o piruetă o lovitură de cap a lui Onana, primul gol ar fi urcat pe tabela locală. S-ar fi îndeplinit astfel planul despre care a vorbit Emery în ajun. Dar planul nu a rezistat nici contactului cu inamicul, nici consecințelor fiziologice ale primelor zece minute de efort suprem. După acel timp, presiunea lui McGinn și a camarazilor săi s-a destins, iar după un unu-la-unu infructuos al lui Rashford contra lui Marquinhos în careul lui Donnarumma, s-a dezlănțuit furtuna invers. Nu au galopat villanii, ci parizienii. Cu efecte devastatoare. Obișnuiți să genereze spații contra apărări ermetice pe baza unei mobilități exacerbate, în toate zonele terenului, uneori în mod nediscriminatoriu, jucătorilor lui PSG li s-a deschis cerul când s-au întâlnit cu atâția rivali în terenul lor și un spațiu gol în fața lui Dibu Martínez. Contra lansată de Mendes și Barcola, s-a terminat cu o respingere greoaie a portarului argentinian în picioarele lui Hakimi, care a ajuns singur pe dreapta pentru a trimite primul balon în plasă. Cu 0-1, planul lui Emery s-a făcut țăndări. Publicul animat a amuțit. În lojă, prințul William și-a dus mâinile la cap. Timp de o jumătate de oră, la Villa Park s-au auzit doar fanii oaspeți. Au cântat Allez Paris și au cântat La Marseillaise. Arma Villei constă în puterea atacanților săi, explozivi și imprevizibili. Arma lui PSG este dinamismul general. Sub conducerea lui Neves și Vitinha s-a format o coregrafie sublimă de jucători care veneau acolo unde echipa avea cea mai mare nevoie de ei, chiar dacă nu era sarcina lor specifică. Toți au fost dispuși să se străduiască pentru colegii de echipă invadând competențe străine într-o demonstrație de generozitate care a transformat presiunea Villei într-un exercițiu nechibzuit și costisitor. Golul de 0-2 al lui Mendes, după jumătatea orei, a fost culminarea dominației lui PSG asupra unui rival care s-a arătat la fel de copleșit ca și fanii săi. Paralizia celebrei galerii villane a fost jenantă. Nici golul lui Tielemans, după o combinație cu McGinn și Rashford, nu a ridicat mulțimea din depresia sa înainte de pauză. Prințul William reacționează în timpul meciului, ieri la Villa Park. Nick Potts (AP) „Am pierdut multe mingi ușoare la finalul primei reprize”, a observat Luis Enrique, după meci. „Am comis greșeli nedemne de cineva care concurează pentru Liga Campionilor. Villa era KO cu 0-2 și excesul de încredere ne-a făcut să greșim pase. Am dat oxigen unui rival care nu avea nimic de pierdut și, bineînțeles, ne-au atacat! Golul lui Tielemans în prima repriză s-a produs din cauza asta”. Villa s-a arătat bâlbâită și dezorientată în timp ce tabela de marcaj îi dădea speranțe. Doar când s-a văzut eliminată a început să se destindă și să reacționeze. Când planul lui Emery se destrămase, când oamenii tăceau în tribune, la revenirea de la pauză, echipa a început să prindă viață. A fost datorită celui mai ciudat, mai puțin academic și mai curajos jucător din lotul său. Scoțianul McGinn, mijlocaș cilindric și îndrăzneț, a inventat un gol așa cum l-a inventat la Paris. De data aceasta a avansat pe axul mijlocului terenului și, cum Pacho a întârziat să-l atace și mijlocașii centrali nu au ajuns să închidă, și-a armat piciorul și de la 30 de metri a semnat un șut parabolic în jurul lui Donnarumma. 2-2 a aprins fitilul. Târâtă de echipa sa, mulțimea a schimbat registrul de la perplexitate la exaltare. Villa s-a dezlănțuit și PSG s-a văzut nevoit să apeleze la ajutorul lui Vitinha în toate ordinele. Când portughezul nu s-a mai putut multiplica, a domnit haosul. În iureș, au prevalat puternicii atacanți englezi. „Bând o bere mică” Donnarumma i-a scos un șut lui Rashford cu vârful degetelor, a respins o lovitură de cap a lui Tielemans de la mică distanță și a deviat un șut al lui Asensio micșorându-i unghiul într-un unu-la-unu care părea un cadou pentru atacant. Pacho și Marquinhos, până atunci foarte fermi, au încetat să mai măsoare distanțele. În plină agonie, Rashford a ajuns la linia de fund și l-a asistat pe Konsa pentru 3-2. Nu a existat niciun plan. Doar să joci disperat în căutarea golului. Până la epuizarea finală. Până când Kvaratskhelia nu mai putea nici măcar dribla. Până când Emery a căzut în genunchi văzându-l pe Maatsen agățând o voleu în ultimul minut și otrăvind o minge care, din întâmplare, a ricoșat în Pacho și a salvat PSG de prelungiri. „Mâine”, a concluzionat Luis Enrique, „mă voi bucura liniștit acasă de cele două eliminatorii rămase. Voi vedea ambele meciuri [Inter-Bayern și Real Madrid-Arsenal] în același timp, așa cum fac mereu, bând o bere mică. Fie că vom juca împotriva unei echipe engleze [Arsenal], fie că vom juca împotriva unei echipe spaniole [Madrid], ambele ar fi speciale. Să jucăm a doua eliminatorie consecutivă este ceva care mă face foarte fericit”.