Revenirea lui Punter impulsionează Barcelona

Trecuse o lună de când nu mai îmbrăcase echipamentul, umărul stâng cerându-i odihnă. Își rodea unghiile, nerăbdător, pentru că ora lui de recreere nu mai sosea. Sau, cel puțin, așa i se părea lui, dar și Barcelonei, care suferea pe parchet. Dar Kevin Punter a revenit pentru a-și spune cuvântul, pentru a arăta că baschetul său rămâne intact, că alături de el totul este posibil. Un strigăt de luptă în care se refugiază deja Barcelona, o echipă nedefinită, pe cât de energică uneori, pe atât de anemică în alte momente. Îi lipsește soliditatea, o foaie de parcurs clară, alta decât cea de a pasa mingea versurilor libere - Punter și Parker -, de asemenea, fiabilitatea și ierarhia pentru a supune adversarii cap-coadă, chiar și pentru a se impune în momentele fierbinți. Acest lucru, condimentat cu numeroase absențe importante, a dus la un sezon derizoriu pentru echipă, copleșită în Liga —unde este a șaptea și încă nu are asigurată prezența în playoff-ul ACB— și în Cupă, eliminată din primele faze. Se adăpostește în Euroligă, unde este a șasea, momentan cu bilet pentru play-off. Dar cu Punter inspirat, nimic nu este o himeră.

La două minute după începerea meciului, Joan Peñarroya a cerut time-out, ridicând din umeri în semn de neputință, un gest consternat și încruntat. Echipa sa, într-o versiune deja obișnuită, a intrat pe teren să vadă ce se întâmplă, bazându-se pe precizia aruncărilor și cam atât. Fără vigoare sau intensitate, cu o apărare care lua apă, așa cum se întâmplă de obicei când se confruntă cu echipe decente, chiar și cu jucători de calibru. Palmă după palmă, 3-13, zece puncte în minus pentru început. Dar de puțin sau deloc nu au folosit discursurile sale, la fel cum nici faptul că Satoransky a distrus inelul sau că Metu a reușit un dans pentru a înscrie din semi-întoarcere. Canadianul Mike a descusut Barcelona cu cele trei triple ale sale, spre bucuria cazanului sârb improvizat de la Palau, o arenă care dă undă verde suporterilor rivali atâta timp cât plătesc, așa cum s-a întâmplat deja cu echipele grecești Olympiacos și Panathinaikos. Până când a intrat Kevin Punter.

"A fost oribil, absolut oribil să stau departe de baschet. Foarte plictisitor", a spus Punter înainte de meci. Nu este greu să ți-l imaginezi tolănit pe canapea, cu maioul alb pe care îl poartă mereu, devorând seriale Netflix sau privind aiurea, poate derulând pe telefon poze cu draga sa minge portocalie. Treaba lui este să sară pe teren. Și așa a și arătat imediat ce a primit mingea. Una, două și trei triple consecutive, un festival de la distanță la care s-a alăturat Brizuela pentru a încerca să le dea replica lui Mike și Brown, care au marcat și ei trei coșuri de trei puncte. Multă acțiune de la distanță și puțină Barcelona, 25-32 în primul sfert. Dar mai era Punter.

Minge pe laterală, săritură și aruncare în suspensie, încă o triplă și Palau s-a predat în fața bestiei sale, care agita mâna pentru a simboliza reușita, pentru a-și încuraja suporterii și a alimenta astfel visele catalane. A urmat o intercepție și o pătrundere, un alley-oop cu Anderson —care a repetat zborul fără elice la o pasă de la Hernangómez— și al cincilea coș de trei puncte (din șase încercări) al lui Punter. Suficient pentru a înăbuși strigătele sârbilor, dar și pentru ca Barcelona să preia conducerea. Un singur jucător a fost de ajuns pentru a reanima echipa catalană, criticată pe parchet din cauza propriilor greșeli, apoi impulsionată și de Metu și baschetul său de gală. 54-41 la pauză; de la cea mai ștearsă Barcelona la Barcelona lui Punter.

Pauza nu a răcit aruncările, triple de ambele părți - Satoransky, Metu și Abrines pentru Barcelona; Ntilikina, Marinkovic și Davies pentru Partizan - un duel de lunetiști. Dar schimbul de replici, pe lângă problema permanentă a recuperărilor defensive, a sfârșit prin a îneca echipa catalană, care a pierdut din intensitate odată cu rotațiile, la fel cum adversarul, susținut de precizia lui Davies și de o apărare mult mai agresivă, a semnalat că blazonul sârbesc nu permite să pleci capul înainte de vreme. Avantajul de 16 puncte s-a redus la două, în final 73-67 după un ultim sprint al Barcelonei, cu episodul final încă în desfășurare.

S-a întâmplat atunci ca nervii să încleșteze brațele, ca jucătorii să se certe cu inelul, două minute și jumătate fără coșuri. În următoarele două minute și jumătate, doar o pătrundere a lui Satoransky și o triplă a lui Brown. Nu mai exista fluiditate, claritate a ideilor sau joc cu contact, un baschet cât se poate de dezacordat. Un dezastru împotriva căruia s-a răzvrătit Partizan, condus de Jones și punctat de Mike, meciul fiind din nou strâns. Și-a cerut rândul și mingea Punter, deja pe teren, aruncări libere infailibile pentru a-și ridica totalul la 25 de puncte, și Parker ca o completare. O nouă injecție de adrenalină pentru catalani, atât de fragili din punct de vedere emoțional, pe cât de efervescenți când jucătorul lor de franciză a acționat ca atare. Și asta a fost suficient pentru a învinge Partizanul —pedepsit și de lipsa de precizie de la linia de aruncări libere—, pentru ca Barcelona să sărbătorească victoria care o apropie de play-off-ul Euroligii. Mai sunt cinci etape, trei dintre ele acasă, și mult Punter de văzut.