Rayo Vallecano și Valencia obțin o remiză care pare să satisfacă ambele părți

Rayo Vallecano și Valencia, două echipe care se concentrează pe menținerea în prima ligă, dar care, cu un ochi, privesc spre locul opt care deschide porțile Europei, au obținut o remiză (1-1) care pare să satisfacă ambele părți. Este logic după un meci cu multe nuanțe tactice și puține ocazii de gol. Íñigo Pérez și Carlos Corberán, doi elevi excelenți ai lui Marcelo Bielsa, doi antrenori cu multă perspectivă, au părăsit băncile menținând un dialog animat.

Meci Detalii

• RAYRayo 1
• VALValencia 1

Echipe

• Rayo Vallecano: Augusto Batalla, Florian Lejeune, Pathé Ciss, Pep Chavarría, Andrei Ratiu, Álvaro García, Óscar Valentín (Isi Palazón, min. 82), Gerard Gumbau (Unai López, min. 70), Pedro Díaz, Jorge de Frutos (Adri Embarba, min. 70) și Randy Nteka (Sergi Guardiola, min. 82)
• Valencia: Giorgi Mamardashvili, Dimitri Foulquier, César Tárrega, José Gayà (Jesús Vázquez, min. 65), Cristhian Mosquera, Enzo Barrenechea (Pepelu, min. 73), Javi Guerra, André Almeida (Umar Sadiq, min. 65), Luis Rioja (Fran Pérez, min. 54), Diego López și Hugo Duro (Rafa Mir, min. 54)

Goluri

• 1-0 min. 44: César Tárrega
• 1-1 min. 74: Sadiq

Arbitru

Alejandro Quintero González

Cartonașe galbene

• Pathé Ciss (min. 27)
• Lejeune (min. 48)
• Josep Chavarría (min. 81)
• Sadiq (min. 89)

Unul dintre primele câștiguri ale Valenciei cu Carlos Coberán a fost recuperarea încrederii. Și din credință a venit o virtute: să nu se îngrijoreze dacă echipa trebuie să se retragă și să se dedice apărării. Toată lumea știe deja că trebuie să aibă răbdare, să fie atenți și să aștepte momentul pentru a fura mingea fără a se fisura. Dar în Vallecas, această încredere, doar pentru un moment, s-a transformat în relaxare și, după o nouă incursiune a lui Ratiu, infatigabil, mereu tăios, mingea a ajuns la Pedro Díaz. Centrarea sa în careu îl căuta pe Randy Nteka, dar l-a găsit pe César Tárrega, implacabil în marcajul său asupra atacantului francez pe tot parcursul meciului, dar foarte nefericit în acel moment final al primei reprize, când mingea i-a atins corpul și a ajuns în plasă.

Mai multe informații

• Cele 100 de zile magice ale lui Carlos Corberán la Valencia
• Valencia și-a găsit primul meci întors pe dos de mult timp. A fost testul ideal pentru a descoperi dacă era cu adevărat calificată să lupte pentru Europa sau a fost doar o serie bună.

Pentru că în ultimele săptămâni, după șase etape fără înfrângere, se părea că Corberán transformase o echipă banală într-o echipă câștigătoare. Un unsprezece aproape neschimbat — de data aceasta a intrat Hugo Duro în locul lui Umar Sadiq — datorită fiabilității sale. Dar acest gol, pe jumătate neglijență, pe jumătate ghinion, l-a lăsat cu 45 de minute pentru a demonstra cine este.

Rayo nu a simțit trecerea prin vestiar. A ieșit la reluare ca și cum tocmai ar fi marcat. Crescut. Înfometat. Íñigo Pérez știa că dacă îi încetinește pe Luis Rioja și Diego López, are mult drum parcurs. Ei sunt o mare parte din fluxul ofensiv al acestei Valencii. Corberán și-a dat seama și și-a mutat piesele. L-a scos pe sevilian și l-a introdus pe Fran Pérez pentru a ocupa banda dreaptă, lăsând-o pe cea opusă lui Diego López, mai liber până atunci, mizând pe creație prin centru, între linii, pe Almeida. Tehnicianul din Cheste trebuia să-l activeze pe asturian. Zâmbetul său apare mereu în fotografia golurilor Valenciei.

Antrenorul valencian, minuțios în pregătirea meciurilor, știa că Vallecas are capcană, că este un teren foarte îngust unde Rayo, o echipă de maratoniști, este foarte greu de învins pentru că își obligă adversarii să fie foarte treji. Lui Corberán, obsesiv, nu-i place să lase nimic la voia întâmplării, chiar dacă asta înseamnă că Pepelu intră în locul lui Barrenechea, care a plecat cu un umăr rănit, cu un bilet cu instrucțiuni în mână. Aproape că nu a fost nevoie: un minut mai târziu a venit golul egalizator datorită unei duble lovituri a întotdeauna derutantului Sadiq.

Clasament