Când Sergio Lozano (Madrid; 36 de ani) a auzit din nou în aprilie 2023 acel trosnet blestemat în genunchiul său drept, lumea i s-a prăbușit. Era a treia sa ruptură de ligamente și a patra oară când trebuia să treacă prin sala de operație, adio-ul prematur de la un sport pe care îl iubea atât de mult, cel care îi dăduse atât de multe, cât și controverse, iubitul său fotbal în sală. După câteva ore, deja la spital, a decis că viitorul îl va decide el, nu articulația. «Voi boxa până sună gongul», a reflectat împreună cu marele său sprijin, soția sa Cristina, și lumina sa, fiica sa Alejandra. Așa că s-a operat din nou, a suferit din nou recuperarea și s-a întors pe teren, din nou cu numărul 9 al Barçei pe spate. «Búfalo, Búfalo!», l-a aclamat publicul — referindu-se la porecla pe care și-a câștigat-o cu ani în urmă pentru puterea și lovitura sa —, mereu devotat unui jucător care a apărat culorile clubului ca nimeni altul, căpitan și golgheter, fotbalist și om. Dar viitorul este deja prezent și Sergio Lozano își va agăța ghetele în cui la sfârșitul acestui sezon. «Inima și capul meu îmi spuneau un lucru, dar conducerea sportivă avea o altă idee pentru mine. Așa că am decis să nu continui și să nu joc cu alt tricou decât cel al Barçei, pentru că am decis demult că va fi ultimul», a explicat Lozano, adăugând: «A fost, este și va fi o onoare să apăr acest tricou. Mi-ați permis să-mi trăiesc visul timp de 14 sezoane și am împlinit și visul tatălui meu, care va fi emoționat și va plânge de bucurie acolo sus». Gongul a sunat deja. Și câteva lacrimi au curs.

La mijlocul dimineții, în Auditoriul 1899 al Barcelonei, rezervat pentru marile evenimente sau transferuri, Lozano a apărut alături de soția sa, zâmbitor, împărțind îmbrățișări, ca și cum ar fi fost împăcat, fără a datora nimic nimănui sau sieși. «Auzi, era o surpriză, dar reînnoiește până în 2028», glumea un angajat al clubului. «Sperăm, mai avem timp, nu? Uite că încă nu am semnat actele de reziliere…», a răspuns el cu umor. Pe fundal, pe ecranul mare, se vedea jucătorul sărbătorind un gol sau un titlu, 27 îi împodobesc palmaresul, și un motto: Lozano, culer per sempre. Nu erau cuvinte goale, căci după 14 ani ca blaugrana, referință în vestiar și pe parchet, clubul îi va retrage tricoul în Palau Blaugrana alături de cel al fostului portar Paco Sedano, singurul din secție cu această onoare până acum, prezent și el la eveniment, prieten de vestiar și confidențe de mulți ani. Au fost prezenți și colegii actuali și din alți ani, precum și reprezentanți ai altor secții, cum ar fi Juan Carlos Navarro, directorul secției de baschet, sau portarul de handbal Gonzalo Pérez de Vargas. «Din cer, tatăl tău nu te va mai vedea purtând tricoul Barçei, dar va vedea acel tricou cu numărul 9 agățat în Palau», a anunțat Joan Laporta, președintele Barcelonei, care nici el nu și-a putut stăpâni lacrimile.

Format la grupele de juniori ale Argandei și șlefuit la Las Rozas Boadilla, Lozano, deja campion european U-21, a semnat cu Cartagena. Acolo a stat până în 2010, când Barcelona l-a transferat pentru a-l împrumuta pentru un an la Caja Segovia. Apoi, a ajuns la Barça și a scris istorie, deși nu a fost un drum ușor, ci a trecut prin curbe foarte strânse, pierzând și reconstruindu-și genunchiul drept de patru ori — prima dată în 2015, următoarea în 2016 și penultima în 2021, pe lângă cea din 2023 —, fiind nevoit să i se ia bucăți din mușchiul drept intern, tendonul rotulian, cvadriceps și chiar ischiogambieri pentru a ridica din nou publicul în picioare. Nu degeaba a fost ales cel mai bun jucător din lume în 2013, de două ori MVP al Ligii și de alte trei ori cel mai bun fundaș (cierre). «Ce buni erau colegii mei, cei mai buni din lume!», a răspuns el, după un videoclip emoționant cu golurile și celebrările sale.

Palmaresul său vorbește de la sine, sărbătorind patru Ligi ale Campionilor, șase Cupe ale Spaniei, șapte Cupe ale Regelui, patru Supercupe și șapte Cupe ale Cataloniei. Plus, desigur, Campionatul European câștigat cu Spania în 2012. «Am trăit multe succese, individuale și colective, dar am suferit și accidentări grave», a acceptat el; «dar m-am recuperat întotdeauna pentru ca fanii să-mi cânte din nou numele», a spus cu un fir de voce, amintindu-și de regretatul doctor Carles Miñarro. A dezvăluit, de asemenea, că după a patra operație, medicul care l-a operat i-a spus că dacă ar fi fost fiul său, i-ar fi cerut să se retragă, deoarece ar putea avea sechele foarte grave. «A fost foarte dificil să iau decizia, dar din fericire am putut reveni și genunchiul este bine», a mărturisit el. Laporta a luat cuvântul: «Nu există nimeni care să fi avut momente atât de dificile și să se fi ridicat de fiecare dată și, în plus, de fiecare dată mai puternic. Barça îți mulțumește pentru că datorită jucătorilor ca tine, Barça este mai mult decât un club».

Anul acesta, afectat de diferite accidentări musculare derivate din uzura suferită în acești ani, a jucat doar 12 meciuri și a marcat un singur gol. Dar îi mai rămân trei luni pentru a încheia sezonul, ocazia de a-și extinde recordul de goluri — având 334, recordul clubului, urmat de Ferrão (307) și Wilde (247) — și de a-și lua rămas bun de la fanii săi. Totuși, adio-ul definitiv de la parchet și de la Palau va fi pe 24 mai, când echipa va încheia Liga acasă împotriva Cordobei. Atunci da, așa cum a dictat el și nu cum a vrut genunchiul său rănit, gongul va suna pentru Búfalo, care va spune la revedere mingii, dar nu și fotbalului în sală, urmând să rămână în structura tehnică a clubului blaugrana. «Probabil va fi cu academia, cu copiii, mi-ar plăcea să-i învăț. Asta mă entuziasmează», a reflectat el. Și a încheiat evenimentul: «Mulțumesc mult tuturor, a fost o onoare să fac parte din cel mai bun club din lume și să port acest tricou. Aveam clar că povestea mea trebuia să se încheie aici. Este un mod bun de a renunța».