În câteva cuvinte
Atlético Madrid a pierdut dramatic în fața lui Real Madrid la penalty-uri, după un meci intens în Liga Campionilor. Antrenorul Diego Simeone a contestat decizia VAR de anulare a penalty-ului lui Julián Álvarez, considerând că imaginile nu sunt concludente. Meciul a fost marcat de o defensivă solidă a lui Atlético și de contraatacuri periculoase, dar, în final, soarta s-a decis la loviturile de departajare.
Atlético vs Real Madrid: Înfrângere amară la penalty-uri
O alunecare care l-a făcut pe Julián Álvarez să atingă mingea de două ori și să-și anuleze penalty-ul, conform arbitrului, avertizat de VAR. Bara a respins lovitura lui Llorente și a invalidat-o pe cea a lui Oblak, care a apărat-o pe cea a lui Lucas Vázquez. Portarul sloven a atins-o pe cea decisivă a lui Rüdiger, dar nu a putut evita o altă înfrângere dureroasă în fața rivalei eterne în Liga Campionilor. Ca și în finala de la Milano, Atlético a trăit un alt episod crud. "Nu vreau să vorbesc de ghinion, am făcut un meci incredibil, am ajuns la penalty-uri, arbitrul spune că Julián atinge mingea cu piciorul de sprijin, dar mingea nu se mișcă. Vreau să cred că cei de la VAR au văzut asta", a spus Simeone despre lovitura fatidică a compatriotului său. "Sunt mulțumit pentru că am concurat într-un mod exemplar, nu am putut câștiga, dar ei vor spune că au apărat prost de fiecare dată când ne-au învins. Își vor aminti de noi, vor spune, ăștia ne-au făcut mereu viața grea", s-a consolat Simeone. Gesturile lui Simeone, care cerea o ovație pentru jucătorii săi, au fost epitaful unui meci care a început foarte bine pentru Atlético. "Există două moduri de a te duce la culcare, unul în care spui cât de prost am jucat, nu am concurat și un alt mod în care spui că am dat totul. Pierd, dar sunt împăcat", a conchis Simeone.
Ascuns în spatele unei cețe dense estompate în roșu, autobuzul roș-alb a avut nevoie de mai bine de 10 minute pentru a intra în măruntaiele stadionului Metropolitano de când a apărut pe Avenida Luis Aragonés. Pirotehnia și mulțimea adunată pe marginea drumului au format o paradă aprinsă și emoționantă pentru Simeone și jucătorii săi. Din această atmosferă ignifugă a apărut o echipă ca un uragan pentru a interpreta prima fază. La o tranziție rapidă care a ajuns la De Paul, mijlocașul argentinian a desenat o pasă curbată, tensionată și la firul ierbii, pe care Giuliano a lăsat-o să treacă și Gallagher a reluat-o. În 27 de secunde, cel mai rapid gol încasat de Real Madrid în Cupa Europei, Atlético egalase situația la general. Faza și finalizarea se potriveau cu atmosfera la fel de mult ca și faptul că autorul său a fost mijlocașul englez. Simeone l-a inclus în formație după câteva luni în care a fost rezervă. Simeone căuta energie cu Gallagher și a găsit-o. Pe flancul stâng, mijlocașul a fost cel mai bun ajutor pentru Reinildo, cealaltă alegere a antrenorului argentinian pentru a-l bloca pe Rodrygo. *Cholo* a încercat să evite ca brazilianul să se confrunte cu Javi Galán. Gallagher a fost, de asemenea, un plămân pentru recuperări în mijlocul terenului, unde Real Madrid a dominat posesia după ce a încasat acel gol foarte devreme.
Mai multe informații
Real Madrid prelungește chinul lui Atlético
Într-un fel, duelul s-a apropiat de cel din meciul tur, cu rolurile inversate. Dacă pe Bernabéu, Real Madrid a fost cea care s-a retras, de data aceasta Atlético a fost cea care s-a ghemuit în propriul teren. A fost un adevărat tratat de *cholismo* în acțiune, apărarea spațiilor făcută de jucătorii roș-albi. Timp de peste 20 de minute, Atlético nu a ieșit din propriul teren, dar nu i-a păsat. Cel mult, Real Madrid a obținut un șut centrat al lui Rodrygo după o jumătate de oră de joc.
Meciul era acolo unde voia Simeone, care se bucura și vibra cu fiecare dintre contraatacurile pe care echipa sa a început să le construiască. Real Madrid avea mingea, dar Atlético era cea care înțepa. Julián Álvarez a zguduit mănușile lui Courtois cu două șuturi puternice. Suporterii roș-albi răcneau pentru a transforma Metropolitano într-o căldare. Giuliano, ca un bun Simeone, a preluat scenografia. Se împerechea cu Mbappé la un corner și îl înfrunta, așa cum îi dădea replici lui Vinicius și Mendy pe margine. Tribunele vuiau când arbitrul a fluierat sfârșitul primei reprize. Jucătorii lui Simeone s-au retras aclamați ca niște gladiatori.
Exercițiul lor de rezistență și contraatac a continuat în repriza a doua. La fel și fierberea din tribune, redusă la tăcere doar de singura ocazie în care Mbappé a avut spațiu să alerge. Când Vinicius a trimis penalty-ul în tribune, Metropolitano a explodat din nou. De data aceasta, Simeone a fost cel care a dirijat coregrafia. Gesturile sale exagerate cereau și mai mulți decibeli pentru o echipă care a trebuit să înfrunte prelungirile fără doi dintre cei mai buni jucători ai săi. Griezmann nu mai putea și De Paul, care era accidentat, s-a epuizat într-un ultim efort. Până la sfârșitul prelungirilor, Atlético a continuat planul *gremial* care a dus la penalty-uri. La un alt episod trist din istoria sa cu Real Madrid în Cupa Europei. De data aceasta, o alunecare care, conform VAR, l-a făcut pe Julián Álvarez să atingă mingea de două ori și penalty-ul său a fost anulat.
