Poate că s-a întâmplat la gaura 8

Poate că s-a întâmplat la gaura 8, simbolică prin apropierea sa de mare. Cu pielea umedă și unsă cu cremă solară, telefonul a început să vibreze în buzunarul bărbatului. «Așteaptă un moment, ține-mi asta», i-a cerut fiului său, coborând privirea, cu un gest contrariat de cifrele care apăreau pe ecran. Nu le recunoștea, nu era un număr de telefon din țara lui. «Pare spaniol», a adăugat înainte de a răspunde la acel apel care i-a schimbat viața. Poate că așa a primit Szczęsny, un pensionar oarecare din Marbella, apelul de la Barça în septembrie anul trecut. După Campionatul European, portarul rupsese contractul care îl lega de Juventus și își anunțase retragerea, deziluzionat sau pur și simplu obosit de fotbal. Câteva săptămâni mai târziu, fără timp nici măcar să fi experimentat vreo nostalgie, a pus-o de drum spre Barcelona. Și din acel moment, Wojciech Szczęsny, sau pur și simplu Chesni — cum i se pronunță în Spania într-un exercițiu de potrivită simplificare sonoră — a devenit reprezentarea perfectă a celei de-a doua șanse pe care, în mod neașteptat, ți-o poate da viața. De la pensionar la semifinalist de Champions League, posibil câștigător. De la pensionar la lider în LaLiga, posibil câștigător. De la pensionar la finalist în Copa del Rey, posibil câștigător. De la pensionar la invincibilitate timp de 22 de meciuri.

Filosofii au identificat ceea ce numesc «noroc circumstanțial», adică acel lucru de a fi la locul potrivit în momentul potrivit. Bunul Szczęsny era la locul potrivit — Spania —, și în momentul potrivit — fără loc de muncă și fără pretenția de a avea unul —, când s-a accidentat Ter Stegen. Fundamentalistul norocului îți va spune că totul depinde de el, a doua șansă depinde de fapte care scapă controlului nostru. Teza contrară susține că norocul trebuie întotdeauna căutat, ca pista definitivă care deschide ușa escape room-ului. În această ultimă teză se bazează o întreagă afacere: cea de a-ți găsi cea mai bună versiune. Coach-i, retrageri, ateliere, totul se învârte în jurul aspirației tentante de a deveni cineva nou și mai bun. Desigur, nimeni nu vrea să devină cineva nou pentru a ajunge mai rău decât înainte. Așa că sunt tipi care se trezesc la patru dimineața pentru a practica meditația vedică și a scrie într-un caiet alb scopurile zilei. De ce la patru dimineața? Pentru că dacă te trezești înainte de zarvă te auzi mai bine pe tine însuți. Pentru că Tim Cook, CEO-ul Apple, se trezește la 3:45. Sau Bob Iger, CEO-ul Disney, își pune alarma la 4:30. Și oare tu nu ai vrea să fii ca ei? Ar fi extraordinar, nu-i așa? Să te trezești la patru dimineața, să mâzgălești pe o pagină albă, să-ți întinzi spatele pe o saltea și gata: transformat în cineva mai bun (adică, în cineva mai bogat). Dar, desigur, Richard Branson, fondatorul Virgin, se trezește la 5 dimineața pe insula sa privată din Insulele Virgine Britanice și tu o faci în penumbra care ghicește conturul străzii în care locuiești.

În acest moment, toți am acceptat că intervenția norocului este ocazională în viețile noastre și că traversarea auto-depășirii este de obicei la fel de lentă precum este și gri. Uneori, persistând, vine acea schimbare vitală semnificativă, alteori nici măcar nu vine. Pentru că norocul trebuie căutat, da, dar este mai ușor să-l primești într-un resort din Marbella, pensionar la 34 de ani, decât fără mijloace pentru a-l înfrunta. Apelurile miraculoase funcționează cel mai bine în Hollywood și în fotbal, cele două teritorii cele mai propice pentru magie și science fiction.