În noaptea în care Real Madrid i-a aliniat pe Mbappé, Vinicius, Bellingham și Rodrygo pentru a încerca să remonteze scorul împotriva lui Arsenal în Liga Campionilor, echipa a recurs, mai mult ca oricând, la tactica bombardamentului cu centrări în careu, o cale care evită durerile de cap ale fazelor preliminare de construcție a jocului.

Adesea, acest lucru este un simptom al dezorientării fotbalistice. Nivelurile din meciul de miercuri îl leagă de unele dintre cele mai incerte perioade din istoria clubului, cum ar fi perioada de după plecarea lui Cristiano Ronaldo.

Fără a lua în calcul fazele fixe, au trimis 33 de centrări împotriva lui Arsenal, care ar ajunge la 43 dacă includem cornerele și loviturile libere.

«Nu am jucat nimic», rezuma joi o sursă din vestiar, referindu-se nu doar la meciul cu Arsenal, ci la întregul sezon. «Este vina tuturor. Suntem un dezastru».

Cel mai apropiat meci de cel de miercuri în acest sezon, conform datelor Opta, a fost cel cu 22 de centrări încercate în noiembrie, în înfrângerea din Liga Campionilor împotriva lui Milan (1-3). Însă, împotriva lui Arsenal, au făcut un salt uriaș, cu 50% mai mult.

Carlo Ancelotti a susținut mereu public că nu are multe de spus jucătorilor săi despre cum să se comporte în atac: «Mă concentrez mai mult pe munca defensivă. Aceasta este cheia succesului. Nu vom avea niciodată probleme cu jucătorii pe care îi avem în față», a spus el în ianuarie. Și în decembrie: «Cei patru din față combină bine. Vreau să le dau libertate, să aibă mobilitate».

Cu toate acestea, cea mai importantă noapte a anului a scos la iveală faptul că nu construiseră o structură fotbalistică care să favorizeze acest lucru; nici între acești atacanți, nici în relația lor cu restul echipei. Real Madrid nu mai atinsese aceste cifre din octombrie 2020, când a încercat tot 33 de centrări în joc în înfrângerea împotriva lui Shakhtar pe Di Stéfano, în faza grupelor Ligii Campionilor (2-3).

Pentru a găsi o cifră care să depășească marca lui Arsenal, trebuie să mergem chiar mai departe, cu aproape șapte ani în urmă, într-un punct care leagă lipsa argumentelor fotbalistice de acum cu dezorientarea generală dintr-un moment de tranziție radicală, așa cum pare a fi acesta odată cu venirea lui Mbappé. Acel moment a fost în sezonul 2018/19, primul fără Cristiano Ronaldo, când Vinicius era material de meme, Bale se uita în altă parte, iar Benzema își căuta locul, pe care a sfârșit prin a-l găsi.

Pe 20 octombrie 2018, Real Madrid a primit-o pe Levante, care s-a desprins rapid la 0-2 în prima repriză. Au terminat meciul cu 52 de centrări, conform fbref.com, care include și fazele fixe. Au pierdut 1-2, iar Florentino Pérez l-a demis pe Julen Lopetegui la doar nouă zile mai târziu, în dimineața de după înfrângerea cu 5-1 de pe Camp Nou.

Schimbarea nu a adus argumente în mod instantaneu. Două săptămâni mai târziu, la debutul lui Santiago Solari ca antrenor interimar pe Bernabéu, Real Madrid a recurs la 44 de centrări pentru a învinge Valladolid (2-0), deși niciunul dintre goluri nu a venit pe această cale. Primul a fost un șut al lui Vinicius care a lovit spatele lui Kiko Olivas și a intrat în poartă, iar al doilea, un penalty transformat de Ramos.

Cele opt luni de căutări fotbalistice ale lui Ancelotti cu Mbappé, Vinicius, Bellingham și Rodrygo s-au lovit de același plan de joc cu care Real Madrid încerca să iasă din sezonul turbulent al celor trei antrenori. Acela a fost momentul post Cristiano, acesta, cu francezul abia sosit, este, de fapt, și momentul post Kroos.

La finalul meciului cu Arsenal, Thibaut Courtois a subliniat un aspect care evidențiază și mai mult sărăcia abordării în atac: «Am trimis multe centrări, dar anul acesta nu avem un Joselu care să poată câștiga acele dueluri și să fie un atacant pur acolo sus».

Jucătorul de la canteră, care măsoară 1,92 metri, a marcat opt goluri cu capul sezonul trecut pentru Real Madrid. Atacul actual nu are aceste caracteristici. Mbappé, care măsoară 1,78 metri, nu a marcat niciodată cu capul pentru Real, conform Opta. Vinicius, de 1,76 metri, are cinci goluri cu capul în 310 meciuri; Rodrygo, de 1,74 metri, două în 264; iar Bellingham, de 1,86 metri, șase în 87.

Revenind la cele 52 de centrări ale acelei echipe care se chinuia cu Lopetegui împotriva lui Levante, într-o seară limită după patru meciuri fără gol marcat, în acea zi Ramos și Mariano au trimis cu capul în bară, iar Benzema (56 de goluri astfel în 648 de meciuri) a trimis cu capul o altă minge care a sfârșit într-un gol anulat hispano-dominicanului. Împotriva lui Arsenal, așa cum a subliniat Courtois, nici măcar nu s-a apropiat de a se întâmpla ceva similar.

Dar, așa cum a spus Lucas Vázquez, nu au găsit altă cale: «Poate ne-a lipsit puțin mai multă claritate cu mingea, să avem puțină răbdare în anumite momente; să ducem mingea dintr-o parte în alta pentru a putea pătrunde într-o apărare foarte bine organizată».

Sistemul ridicat de Mikel Arteta este cel mai fiabil, cel care concede cel mai puțin în Premier League (0,76 goluri așteptate pe meci) și în Liga Campionilor (0,64), conform modelului Hudl Statsbomb. Real Madrid a generat doar trei ocazii de peste 0,10 xG în toată dubla manșă, una în tur a lui Mbappé (0,13), care nici măcar nu a șutat pe poartă în retur, când Vinicius a reușit să marcheze după ce i-a furat mingea lui Saliba (0,81), iar Endrick a ratat ultima ocazie (0,10).

Cel mai aclamat atac avea un plan dintr-o epocă de criză. «Trebuie să facem mai multe acțiuni în echipă și nu doar individuale», a spus Courtois.