În câteva cuvinte
Kenyanul John Korir a câștigat Maratonul din Boston, urmând exemplul fratelui său Wesley. Sharon Lokedi a stabilit un nou record feminin al cursei. Competiția a fost una dificilă, cu mulți atleți de top luptându-se pentru victorie. Evenimentul a avut loc pe o vreme ideală pentru alergare, cu temperaturi de 10 grade și vânt ușor.
Maratonul din Boston
Maratonul din Boston este o tradiție și o solemnitate, o mare sărbătoare în capitala statului Massachusetts, ziua Patriotului, o amintire a revoltei ceaiului, cu lancieri călare, parade, și clopotele bisericii Trinity răsună puternic peste strigătele mulțimii festive, când câștigătorii trec linia de sosire în Copley Square. Sharon Lokedi (2h 17m 22s, recordul cursei), o kenyană care a studiat cu bursă în Kansas, o depășește pe Hellen Obiri (2h 17m 41s), o compatrioată și prietenă condamnată să viseze și să rămână mereu la un pas de împlinirea visurilor. Cu o jumătate de oră înainte, John Korir (2h 4m 45s) a făcut același lucru, la fel cum fratele său Wesley o făcuse acum 13 ani, tot kenyan, tot din Eldoret, ca și Lokedi, așa cum cere tradiția. Ambii sunt încoronați cu lauri, un ritual importat la Boston de la Atena, ca și maratonul, cel mai vechi dintre cele care se desfășoară, născut în 1897, la un an după primele Jocuri Olimpice.
Acum un an, Obiri, în vârstă de 34 de ani, era un proiectil imbatabil. A câștigat consecutiv, fără respiro, maratoanele din Boston 23, New York 23 și Boston 24, și se pregătea în Boulder (Colorado) pentru a realiza o performanță imposibilă la Jocurile de la Paris. A fost „coaptă” lent pe dealurile celui mai dificil maraton de Sifan Hassan, eventuala câștigătoare, și Tigst Assefa, așa cum a făcut și compatrioata sa Sheila Chepkirui trei luni mai târziu la maratonul din New York, și cum face și Lokedi, de 31 de ani, cu o alergare ușoară și agilă, în ultimii kilometri de la Boston. Obiri, cu un ritm puternic al brațelor și pași grei, căuta a treia victorie consecutivă, o revanșă, și pentru asta a petrecut iarna în Kenya, lăsând familia, soțul și un fiu, în zăpada din Boulder, pentru a sfârși copleșită de frustrare. Pe locul al treilea a sosit etiopianca Yalemzerf Yehualaw (2h 18m 6s).
Primarul din Boston o încoronează pe Lokedi după victoria ei. Associated Press/LaPresse (APS)
Lokedi, care în 2022, la debutul său pe această distanță, a câștigat maratonul din New York, locuiește în Eldoret, capitala Văii Riftului, dar are un antrenor nord-american, Stephen Haas, care este și agentul ei, la fel cum nord-american este Ron Mann, antrenor la Universitatea din Northern Arizona și al lui John Korir, câștigător la Chicago anul trecut, care accelerează la poalele dealului Rompecorazones, la kilometrul 32, și spulberă speranțele rivalilor săi, Evans Chebet sau nord-americanul Conner Mantz, misionar mormon în Ghana timp de câțiva ani, care îl urmărește pe deal, tenace, după cum era de așteptat, dar fără succes. Soarele rece strălucește, 10 grade, temperatura ideală pentru alergare, vânt ușor din sud.
Boston nu este Londra, noua bogată a maratonului care se pregătește peste șase zile ca Jacob Kiplimo să câștige și să devină primul atlet care coboară sub două ore la cei 42,195 kilometri, ca Eliud Kipchoge să intoneze cântecul de lebădă la 40 de ani și ca Sifan Hassan să repete victoria olimpică de la Paris. În Boston există premii ca în niciun alt maraton (200.000 de dolari pentru Lokedi, 150.000 pentru victorie plus 50.000 pentru îmbunătățirea recordului cursei; 150.000 pentru Korir, care a anunțat că îi va dona unei școli din Kenya), nu există iepuri de cursă și nici luptă pentru recordul mondial, deoarece federația internațională nu consideră omologabile mărcile obținute pe un traseu liniar (între start, în suburbia rustică Hopkinton, și sosire, la biblioteca din Copley Square, sunt 38 de kilometri), ceea ce permite mărci mari dacă bate vântul din spate, și în coborâre, cum este panta pe care accelerează Korir, de neatins, care aleargă pe urmele fratelui său mai mare. Etiopianul Sisay Lemma, un atlet care a alergat în Valencia în 2h 1m 48s, încearcă să repete tactica care l-a dus la victorie pe același traseu acum un an, o primă parte alergând într-un ritm sinucigaș și o a doua parte atacând pe dealuri. A trecut la jumătatea maratonului în 1h 1m 53s. Apoi, la poalele dealurilor, și-a luat adio. Mantz, de 28 de ani, și-a menținut determinarea și sacrificiul. A fost primul dintre urmăritori până când, în ultimul kilometru, cei pe care îi ghidase l-au depășit. A terminat al patrulea, dar fericit de marca și efortul său (2h 5m 8s), care îi permit să rămână marea speranță albă din țara sa, în spatele tanzanianului Alphonce Felix Simbu (2h 5m 4s) și a kenyanului Cybrian Kotut.
