Contrar unor teorii populare, trecutul nu întotdeauna se întoarce; uneori pur și simplu se strecoară înapoi. Așa a fost și revenirea lui Lionel Messi pe Camp Nou: fără anunțuri, fără imnuri, fără copii în tricouri cu numărul său, fără oficiali care să-i aducă daruri. A fost un gest de instinct nocturn, precum acei pisici bătrâne care nu uită niciodată unde e vasul cu mâncare.

Câteva lanterne, o haină scumpă și complicitatea câtorva muncitori au fost suficiente pentru a facilita vizita. Aceștia probabil că încă se întreabă dacă vizita a fost reală sau dacă noul stadion este deja destul de vechi pentru a găzdui fantome.

Suporterii blaugrana aveau nevoie de un mic gest, o confirmare că sentimentul este reciproc. Nimeni nu voia ca Messi să plece, dar lumea fotbalului este complexă. Într-o zi îmbrățișezi un manechin cu numărul 10 ca o promisiune de iubire eternă, iar în următoarea semnezi actele de încetare a contractului. Este o degradare amețitoare a așteptărilor, pe care Laporta o va simți profund.

Nu trebuie să fie ușor pentru el să se știe "tâlharul instituțional" într-o poveste care nu putea avea un final fericit. Nici pentru erou, care și-a părăsit casa fără să se poată despărți corespunzător. "Sper că mă voi putea întoarce într-o zi", a declarat el la scurt timp după plecare, cu aceeași convingere cu care unii speră la marele premiu la loto.

Această speranță, oricât de improbabilă ar fi o revenire în decembrie pentru a concura din nou pentru toate titlurile, este suficientă pentru moment. Graba nu este un sfetnic bun, iar nostalgia își păstrează întotdeauna o lovitură finală pentru cei care insistă să o mângâie prea mult. La urma urmei, Messi este încă acolo, dar fără salariu. Nimeni nu ignoră că este momentul să plătească ipoteca, să se ocupe de toate erorile economice pe care nici măcar "găina cu ouă de aur" nu le-a putut evita. Nu pleci plângând pentru a te întoarce zâmbind, pur și simplu.

Clubul promite cel mai mare omagiu atunci când lucrările vor fi finalizate, iar Messi va dori să se întoarcă, nu să se furișeze. O mare petrecere la care toată lumea va participa la revenire, nu la surpriza de a-l găsi înăuntru. Cel mai mare merită să alerge din nou în "grădina" sa fără schele, cu toate reflectoarele îndreptate asupra lui, fără reproșuri sau tăceri incomode. A fost ceva teribil în fotografia distribuită pe rețelele sale sociale: era prima dată când îl vedeam pe Messi pe stadion fără o minge de fotbal, completând scena.

Sunt vremuri grele pentru lirică atunci când singurul care pare să mai simtă ceva este cel care intră în casă pe vârful picioarelor. De fapt, este ca și cum Messi doar a vrut să verifice dacă "acasă" încă mai există. Restul a fost opera memoriei noastre, a dorinței noastre de a repeta aceeași poveste iar și iar, acel duș plăcut care înlocuiește baia de realitate.