În câteva cuvinte
Zalgiris Kaunas a învins Valencia Basket cu 86-77 într-o partidă tensionată din Euroligă, impunându-se datorită dominării la recuperări și a unei apărări excelente.
Valencia Basket nu a reușit să facă față unui Zalgiris Kaunas într-o formă excelentă. Echipa lituaniană, considerată una dintre cele mai bune atât în atac, cât și în apărare în Euroligă, a câștigat meciul cu scorul de 86-77, după o confruntare intensă.
Antrenorul echipei spaniole a declarat înainte de meci că această partidă nu reprezenta cea mai mare preocupare dintre multele programate în acest sezon. "E bine dacă câștigăm, iar dacă pierdem, campionatul continuă...", a subliniat el.
Echipa sa a demonstrat competitivitate într-unul dintre cele mai dificile arene din Euroligă, Zalgirio Arena, unde s-a confruntat cu o formație lituaniană susținută de o audiență entuziastă. Jucătorii lui Pedro Martínez nu s-au lăsat intimidați, în ciuda faptului că Zalgiris, condus de Sylvain Francisco, MVP-ul lunii octombrie și un fost elev al lui Martínez la Manresa, a fost un adversar bine pregătit defensiv. Echipa spaniolă a avut dificultăți la aruncările de trei puncte, dar a reușit să țină pasul cu Zalgiris, chiar și atunci când Martínez a optat pentru o formație mai dură, care l-a inclus pe debutantul Braxton Key și pe Isaac Nogués, cunoscut pentru munca sa defensivă exemplară.
Zalgiris a excelat în apărare, oprind eficient pătrunderile jucătorilor mai mici ai Valenciei și fiind agresiv sub coș, cu o prezență puternică a lui Azuolas Tubelis. În atac, ritmul a fost dictat de Francisco, care găsea mereu cea mai bună soluție pentru echipa sa. Antrenorul Tomas Masiulis știa că adversarii săi se blochează atunci când nu pot alerga și a depus eforturi considerabile în această direcție. Chiar și cu tranziția defensivă depășită de viteza Valenciei, Masiulis nu a ezitat să-și instruiască jucătorii să comită faulturi personale pentru a opri contraatacurile. Această strategie inegociabilă a făcut ca echipa lituaniană să pară să domine meciul cu un minut înainte de pauză (35-28), dar Jean Montero a intervenit pentru a reechilibra scorul, încheind al doilea sfert cu opțiuni deschise (38-35).
Valencia nu s-a dezorganizat în fața apărării solide a lui Zalgiris. Echipa spaniolă a dat dovadă de răbdare și calm, iar în al treilea sfert, sub conducerea lui Sergio de Larrea, a preluat din nou conducerea (42-43). Talentul lui Omari Moore s-a confruntat cu puterea lui Moses Wright, care domina la recuperări împreună cu Tubelis (18 recuperări între cei doi).
Meciul a continuat într-un ritm alert, iar deși Zalgiris a dominat la recuperări, a intrat în ultimul sfert cu un ritm de scor mai ridicat, iar Valencia s-a bucurat că, în sfârșit, a putut alerga. Cele două echipe, într-o confruntare fără încetare, pasionantă, au avansat umăr la umăr, fără diferențe majore și fără un dominator clar. Fiecare și-a exploatat punctele forte, iar minutele se scurgeau.
Masiulis a permis ambelor echipe să schimbe lovituri, păstrându-l pe Francisco pe bancă. Antrenorul l-a introdus cu cinci minute înainte de final pentru a tranșa meciul. Francezul a început să decidă soarta duelului, care a durat atâta timp cât Jaime Pradilla a putut rezista. Dar în ultimul moment, Zalgiris, o echipă foarte echilibrată, fără mari vedete, s-a impus și a înregistrat a șaptea victorie.