Tarragona: O Simfonie de Culori și Istorie

Tarragona este o simfonie de galben, roz și albastru. Aceste trei culori, care domină practic întregul oraș, spun povestea unei așezări care a crescut în jurul moștenirii sale romane. Primele două nuanțe provin de la clădirile monumentale ridicate de imperiu pentru a fonda cel mai vechi oraș roman din Peninsula Iberică, piatra sa de calcar fiind reutilizată de-a lungul secolelor. Albastrul, evident, vine din Mediterana, care sclipeste sub un cer senin, curat, o mare parte a anului.

Pe urmele capitalei romane, fondată în anul 218 î.Hr. și recunoscută ca Patrimoniu Mondial, se poate merge prin tot orașul. Se mai păstrează un fragment din zidul care o apăra de invaziile obișnuite din ultima perioadă a imperiului, câteva vestigii ale centrelor de putere și locurile unde romanii se distrau: Tarraco, așa cum au botezat-o coloniștii din peninsula Italică, era singura așezare din provincia sa, Hispania Citerior, cu amfiteatru, circ și teatru, un lux pe care și-l puteau permite doar orașele mari și prospere. Originile sale se pot observa și pe pereții multor clădiri din secolele XVIII și XIX, construite cu plăci cu inscripții în latină, cum se poate vedea pe strada Merceria, unde se află cel mai vechi magazin din Spania, cerăria Antigua Casa Corderet.

Tarragona, cu toate acestea, se prezintă și dincolo de romanitatea sa: aici se află moștenirea sa modernistă, stilul care i-a captivat pe arhitecții catalani; stilul de viață luxos al burgheziei din secolul al XIX-lea sau tradiția sa uimitoare a castells, turnurile formate din oameni, de până la 11 metri înălțime, care au apărut la câțiva kilometri de orașul Tarragona, în municipiul Valls, și care au fost recunoscute drept Patrimoniu Imaterial al Umanității. Dar, mai ales, o gastronomie mediteraneană care cuprinde totul, cu un preparat care iese în evidență: caldereta de romesco, un deliciu care s-a născut când pescarii căutau o rețetă ușor de preparat cu puținele ingrediente pe care le puteau păstra la bord. Această tradiție marină încă impregnează cartierul El Serrallo, unde artiștii contemporani și-au folosit pereții pentru a picta muraluri magnifice care aduc un omagiu vecinilor săi.

Pâine, circ și case nobiliare lângă mare

Un oraș transformat în sit arheologic

Cu atâtea clădiri romane în centrul istoric, merită ca vizitatorul să știe dinainte ce ar trebui să viziteze. Amfiteatrul este spațiul cel mai ușor de recunoscut din oraș. Denivelarea pe care se află, care permite observarea de sus, și locația sa lângă mare creează o imagine unică. În acest loc s-au desfășurat în perioada Imperiului lupte de gladiatori, lupte cu fiare și execuții publice. Aici a fost condamnat la moarte și Sfântul Fructuos, motiv pentru care în mijlocul șanțului au fost construite o bazilică vizigotă și ulterior o biserică medievală, din care se mai pot vedea câteva vestigii.

La câțiva metri, traversând o stradă, se ajunge la galeriile imense ale vechiului circ. Sunt singurele care s-au păstrat din acest loc, deoarece deasupra lui a fost construită Plaza de la Font. În această esplanadă, adiacentă galeriilor, se poate observa că fiecare clădire ocupă exact același spațiu ca și tribunele. În unele afaceri, este posibil să intri pentru a observa bolțile care, după 2000 de ani, încă suportă greutatea clădirilor cu două sau trei etaje. Una dintre ele este librăria La Quimera, un colț fermecător căptușit cu cărți vechi. Cu toate acestea, se păstrează puțin din alte construcții importante din aceeași perioadă. Acesta este cazul teatrului, la 10 minute de mers pe jos de circ, și al celor două forumuri: cel provincial, principalul centru politic și administrativ - la nord de oraș - din care se păstrează doar câteva arcade și care dă numele unei piețe din centru; și forumul coloniei, care a fost primul focar al administrației care s-a stabilit odată cu așezările primare.

Un parc pentru pionierul educației ecologice

Cel mai mare parc urban din Tarragona poartă numele unuia dintre pionierii educației ecologice în Spania, Rafael Puig i Valls. Acest inginer silvic (sau forestier, cum se spunea pe vremea sa, acum un secol și jumătate) a planificat reîmpădurirea bazinului superior al râului Llobregat și fixarea dunelor din golful Roses. În plus, a fost precursorul Festivalului Arborelui, o inițiativă importată din străinătate, pentru a încuraja cetățenii să planteze copaci, pentru a compensa utilizarea intensivă a pădurilor de către industrie. În Tarragona sa natală, a construit Finca de San Rafael, o clădire cochetă modernistă înconjurată de grădini, care astăzi s-a transformat în acest parc public care amintește de o figură care a luptat pentru conservarea naturii într-un moment în care mulți o vedeau ca pe o excentricitate.

Orașul roman prinde viață sub bolta Pallol, o clădire situată în Plaza del Pallol, care făcea parte din forumul provincial și care a aparținut timp de secole unei mănăstiri. Acolo, vizitatorul se va putea simți ca un cetățean roman datorită unui spectacol distractiv de videomapping care proiectează pe pereți și pe tavanul curbat istoria tarraconensilor. În această sală se poate vedea și o machetă a orașului roman, care devine unul dintre protagoniștii proiecției.La câțiva metri, putem face un salt de câteva secole și ajunge în Evul Mediu, perioada în care a început construcția catedralei, cunoscută sub numele de Santa Tecla, un templu romanic și gotic la care se ajunge dintr-o esplanadă deschisă. Un alt salt temporal ne duce în Tarragona modernistă, un curent pe care Catalonia l-a primit cu entuziasm. În acest oraș, explică Xavier Mejuto, ghid turistic oficial, artiștii și arhitecții de la schimbarea secolului al XIX-lea cu secolul al XX-lea se uitau la Viena și la mișcarea Secesiunii, în loc de Paris, așa cum făceau colegii lor din Barcelona. Din acest motiv, Piața Centrală din Tarragona este inspirată de vechea gară Karlplatz din Viena. Această clădire oferă o dublă plăcere: frumusețea clădirii pe toate părțile și relaxarea cu câteva tapas și un vermut, băutura vedetă a regiunii, cu numeroase case care o fabrică în provincie.

Micul traseu modernist prin Tarragona continuă până în curtea Primăriei, unde vizitatorul va vedea un monument regal foarte diferit de cele pe care le-a văzut în mănăstiri. Este mausoleul dedicat regelui Jaume I, unul dintre cei mai importanți monarhi din Evul Mediu, simbol al expansiunii mediteraneene a Coroanei Aragonului. Arhitectul Lluís Domènech i Montaner, autorul Palau de la Música din Barcelona, este responsabil pentru acest monument funerar în formă de navă, la fel ca cea folosită de suveran pentru a cuceri Mallorca, decorată cu mozaicuri și ghidată de două sculpturi la prova și la pupa.

Plaza de la Font, cu Primăria în fundal, clădirile din stânga sunt construite pe tribunele circului roman.iStock

Călătoria prin istoria mai recentă continuă prin Casa Canals, una dintre puținele case nobiliare din perioada industrială a Tarragonei care se păstrează. Aici, vizitatorul poate vizita etajul nobil și grădina și poate fi martorul vieții somptuoase a burgheziei catalane. La doi pași, va da peste decanul magazinelor din Catalonia și unul dintre cele mai vechi din lume. La numărul 17 de pe strada Merceria iese în evidență Antigua Casa Corderet, magazin și atelier dedicat fabricării artizanale și vânzării de lumânări și lumânări din 1751. Casa Corderet a fost unul dintre pionierii în modelarea magazinului modern, în care produsele sunt prezentate clienților, explică proprietarul său, Xavier Pagès. Până atunci, era normal să cumperi direct din ateliere.

Dacă mai rămâne loc pentru puțin mai multă istorie și artă, la două minute distanță se află Muzeul de Artă Modernă al Deputației, unde vă puteți familiariza cu arta locală a secolului al XX-lea prin intermediul unor artiști renumiți precum Salvador Martorell, Julio Antonio și Maria Teresa Ripoll i Sahagún. La final și pentru a digera o zi plină de stimuli, cel mai bine este să faceți o plimbare pe Rambla Nova și să vizitați Balcón del Mediterráneo, un punct de observație celebru pentru grilajul său modernist. De acolo se obțin vederi unice asupra liniilor de cale ferată, a plajei și a mării. Este unul dintre locurile preferate ale tarraconensilor, care se referă la el cu expresia „tocar ferro” (a atinge fierul, în spaniolă), afirmă Mejuto, când se pregătesc să facă o plimbare pe acolo.

Tocănițe în stil catalan

Tarragona este un loc bun pentru a începe să explorați bucătăria catalană sau pentru a reveni la ea. Și se poate face într-un mod oarecum ciudat. În El Tiberi puteți gusta bucătăria locală și de casă sub formă de bufet. Pentru Albert Selleres, fiul fondatorului, care continuă tradiția după 40 de ani, unul dintre preparatele vedetă este escudella y la carn d’olla, „un fel de tocană care conține și carne tocată”, explică el. Dar oferă și butifarra și alte cârnați, precum și preparate poate mai puțin cunoscute pentru începători, precum xató, o salată cu sos romesco, supa de galets, cu paste și carne sau empedrat, o salată de fasole și cod. Ca desert, mel i mató, un desert din brânză și miere și binecunoscuta crema catalana. În Casa Balcells, un restaurant lipit de catedrală, vizitatorilor li se oferă o selecție de carne locală și orez. Orezul are o mare prezență în această zonă datorită apropierii de Baix Ebre și de deltă, unde este cultivat.

Modernism și vermut în Reus

La o jumătate de oră cu mașina de la gara Camp de Tarragona și la un sfert de oră de capitala provinciei se află Reus, capitala vermutului și inima modernismului catalan. Aici puteți gusta varietățile acestei băuturi spirtoase produse în regiune și care se întâlnesc în barurile și restaurantele sale. Merită să vizitați Muzeul Vermutului, situat într-o fostă fabrică modernistă de pălării, unde promotorul său, Joan Tàpias, expune 6.500 de obiecte pe care le-a colecționat legate de acest vin macerat cu ierburi și zahăr. „În un deceniu, această băutură a cunoscut un adevărat boom”, explică Tàpias.

În Reus se află peste 80 de clădiri moderniste. Casa Navàs (Plaza del Mercadal, 5-7), în centrul medieval și cea mai faimoasă, a fost proiectată de Domènech i Montaner și poate fi vizitată. În aceeași piață se aduce un omagiu celui mai popular arhitect modernist, Antoni Gaudí, născut în Reus, în Gaudí Centre, deși, paradoxal, printre acele aproape o sută de construcții, niciuna nu a fost proiectată de el. La oficiul de turism (Plaza del Mercadal, 3), vizitatorii vor găsi informații despre traseele vermutului și modernismului care străbat orașul.

._brnd_cv-df {
background-color: var(--brnd-cambiodevia-beige);
}

._brnd_cv-df-c {
display: flex;
justify-content: center;
align-items: center;
flex-direction: column;
}

@media only screen and (min-width: 1001px) {
._brnd_cv-df {
width: 100vw;
margin-left: calc((100vw - 100%) / -2);
}
._brnd_cv-df-c {
flex-direction: row;
}
}

._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_i {
position: relative;
width: 100%;
}

._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_i figure {
position: relative;
}

._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_i img {
max-width: 100%;
width: 100%;
}

._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_i p {
margin: 8px 0 0;
padding: 0;
font-size: 12px;
font-weight: 300;
line-height: 16px;
text-align: right;
width: 97%;
}

@media only screen and (min-width: 768px) {
._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_i p b {
display: block;
}
}

@media only screen and (min-width: 1001px) {
._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_i {
flex: 1 0 50%;
width: unset;
display: flex;
justify-content: flex-end;
align-items: center;
}
._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_i img {
max-width: 640px;
}
._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_i p {
position: absolute;
bottom: -38px;
right: 2%;
width: 80%;
}
}

@media only screen and (min-width: 1199px) {
._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_i {
flex: 1 0 40%;
}
._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_i p {
width: 86%;
}
}

._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_t {
align-self: stretch;
display: flex;
justify-content: center;
align-items: flex-start;
flex-direction: column;
padding: 40px 0;
}

._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_t h3 {
font-size: 24px;
font-family: "MajritTx", serif;
font-weight: 900;
line-height: 31.34px;
letter-spacing: -0.6037763357162476px;
color: var(--brnd-cambiodevia-red);
max-width: 90%;
padding-left: 5%;
}

._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_t p {
font-family: "MajritTx", serif;
font-size: 16px;
font-weight: 400;
line-height: 24px;
letter-spacing: -0.10000000149011612px;
max-width: 90%;
padding-left: 5%;
}

._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_t p b {
color: var(--brnd-cambiodevia-red);
font-weight: 700;
}

@media only screen and (min-width: 1001px) {
._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_t {
flex: 1 0 50%;
align-self: stretch;
padding: unset;
}
._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_t h3 {
max-width: 80%;
width: 600px;
padding-left: 40px;
}
._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_t p {
max-width: 80%;
width: 600px;
padding-left: 40px;
}
}

@media only screen and (min-width: 1199px) {
._brnd_cv-df-c ._brnd_cv-df-c_t {
flex: 1 0 60%;
}
}

Viața bună este în El Serrallo

Artă, mare și cea mai bună pescărie din Tarragona

Tarragona devine maritimă în El Serrallo, la sud de centrul istoric. Calcarul lasă loc fațadelor colorate din acest cartier de pescari plin de farmec. Xavier Mejuto, ghid din Tarragona, îl descrie ca pe un cartier care, fără a-și pierde esența locală și umilă, se deschide către lume prin artă și gastronomie. Merită să dedicați o zi explorării acestuia și contemplării picturilor murale împrăștiate pe pereții locuințelor modeste și a fântânilor sale, care aduc un omagiu vieții de cartier, meseriei sacrificate a pescuitului și luptei locale.

În această enclavă din Tarragona este amintită relația vibrantă a Cataloniei cu calea ferată. De fapt, una dintre primele locomotive care au circulat la mijlocul secolului al XX-lea între Barcelona și Reus a fost instalată acolo ca monument. Dar El Serrallo vibrează și cu oferta sa culturală. Are un teatru pitoresc cu vedere la mare, Teatret, în clădirea Breslei Pescărilor. Acolo sunt programate tot felul de piese de teatru și concerte. Și la câțiva pași, în fostele depozite ale portului, două muzee, unul față în față cu celălalt, în care să aprofundezi cei doi piloni ai Tarragonei: moștenirea romană și activitatea portuară.

Povestitoarea de povești din bronz

Oricine se plimbă de-a lungul promenadei portuare din El Serrallo va da peste povestea acestui cartier spusă în bronz: un ansamblu sculptural povestește viața pescarilor în trei scene. Prima arată viața lor de familie; a doua, viața de cartier, iar a treia, activitatea portului industrial. Autoarea sa este Beatrice Bizot, o franțuzoaică născută în Italia care a ajuns în Tarragona acum 20 de ani. „Iubesc Mediterana și aici trăiesc foarte liniștită”, spune sculptorița de 56 de ani. Munca ei stârnește curiozitatea vizitatorilor, dar continuă să-i fascineze pe localnici. Într-o zi, poștașul a fost încurajat să discute cu ea și i-a spus că în fiecare după-amiază se plimbă prin El Serrallo cu fiul său, cu care obișnuia să se joace imaginându-și ce viață ar putea avea personajele de bronz ale lui Bizot: „Munca artistului în atelierul său este solitară, dar prin lucrările sale se generează o comunicare care îi permite să se întâlnească cu ceilalți”, completează ea.

În incinta cunoscută sub numele de Refugi 2 a fost instalat Muzeul Portului, care parcurge istoria sa de la debarcarea romanilor până în prezent. Expune mai multe bărci, precum replica celei folosite de Jaume I pentru a cuceri Mallorca, o sală captivantă în care se poate asista la procesul de pescuit în larg și două fragmente de epave recuperate din mare de nave din secolele XVI și XVII, bijuteriile colecției conform directorului său, Mercè Toldrà.Alături, în clădirea numită Tinglado 4 și cu vedere la mare, este expusă temporar o parte din colecția Muzeului Național Arheologic din Tarragona, care este închis pentru lucrări până la sfârșitul anului 2026. În acest spațiu provizoriu, vizitatorul va vedea câteva dintre lucrările esențiale ale colecției: fresce cu motive animale, un mozaic perfect conservat cu capul Medusei și obiecte curioase legate de sex și fertilitate, precum și de copilărie, precum o păpușă de fildeș și un zornăitor pentru bebeluși. Un tur simplu, dar plin de surprize, cu care se încheie vizita într-un oraș mândru de moștenirea sa.

Tradiție gătită în larg

Bucătăria din Tarragona are gustul creveților roșii din Mediterana, faimoși pentru carapacele lor stacojii strălucitoare, și al romesco, un sos cunoscut mai ales pentru că este folosit ca dressing pentru calçots, dar mult mai versatil decât ar putea părea. Romesco dă numele tocanei de pește caracteristică din El Serrallo. Sosul, spune Gerard Pardo, proprietarul L’Ancora del Serrallo, un restaurant pe care l-a deschis bunicul său în urmă cu 60 de ani, este făcut cu roșii coapte, ardei choricero, usturoi, pâine uscată și migdale sau alune prăjite și este servit cu o varietate de pește: pește-lup, merluciu, cod... Felul de mâncare, adaugă Pardo, s-a născut în larg când pescarii trebuiau să gătească cu ingrediente uscate care se păstrau bine zile întregi: „Este un fel de mâncare puternic, cu un gust intens, dar capabil să cucerească toate gusturile”, se mândrește bucătarul și omul de afaceri.

Video | Tarragona în mai puțin de două minute

/*bluesky*/
.w_rs_i:nth-child(4) > ._btn {background: var(--brnd-cambiodevia-red) url("data:image/svg+xml,%3Csvg xmlns='' class='icon_social_bluesky' viewBox='0 0 16 14'%3E%3Ctitle%3EBluesky%3C/title%3E%3Cpath d='M3.35982 0.918646C5.13686 2.25276 7.04816 4.95782 7.75 6.40938C8.45184 4.95784 10.3631 2.25276 12.1402 0.918619C13.4224 -0.0439638 15.5 -0.78881 15.5 1.5813C15.5 2.05465 15.2286 5.55762 15.0694 6.12637C14.5162 8.10352 12.5001 8.60782 10.7067 8.30259C13.8414 8.83609 14.6389 10.6033 12.9167 12.3705C9.64583 15.7268 8.21557 11.5284 7.84909 10.4526C7.7819 10.2554 7.75046 10.1632 7.75 10.2416C7.74954 10.1632 7.7181 10.2554 7.65091 10.4526C7.28443 11.5284 5.85417 15.7268 2.58334 12.3705C0.861123 10.6033 1.65853 8.83609 4.79335 8.30257C2.99993 8.60779 0.983841 8.1035 0.430562 6.12635C0.271386 5.55759 0 2.05459 0 1.58127C0 -0.78881 2.07763 -0.0439911 3.35982 0.918646Z' fill='white'%3E%3C/path%3E%3C/svg%3E") no-repeat center / 16px;}.w_rs_i:nth-child(4) > ._btn svg {display:none;}

/*apertura*/
._brnd_cv-o {margin-bottom: 80px}

@media only screen and (min-width: 768px) {._brnd_cv-o {margin-bottom: 100px}}

@media only screen and (min-width: 1001px) {._brnd_cv-o {margin-bottom: 80px}}

/*despieces*/
._brnd_cv-b-d._brnd_cv-b-d-b1 ._brnd_cv-b-d-c_i {max-width: 35%;}

@media only screen and (min-width: 768px) {
._brnd_cv-b-d._brnd_cv-b-d-b1 ._brnd_cv-b-d-c_i {flex-basis: 22%;}
}

@media only screen and (min-width: 1001px) {
._brnd_cv-b-d-right ._brnd_cv-b-d-c_i img {max-width: 80%; margin-left: 20%;}
}

/*gif*/
@media only screen and (min-width: 1001px) {
._brnd_cv-b-dr-c ._brnd_cv-b-dr-c_i img {margin-bottom: -40px; margin-top: -12px;}
}

CrediteRedacție: Javier A. FernándezCoordonare editorială: Francis Pachá și Juan Antonio CarbajoDesign și ilustrație: María José Durán Dezvoltare: Rodolfo MataCoordonare design: Adolfo Domenech și Rodolfo Mata Video: Diego Martínez, Quique OñateVestimenta: ColumbiaMulțumiri: Xavier Mejuto, Itinere; Tarragona Film Comission; Inesperata.