Trăim mai conectați ca niciodată, dar, paradoxal, suntem tot mai departe de ceea ce contează cu adevărat. Fenomenul de "scroll" infinit, specific dispozitivelor mobile, ne distrage și ne epuizează, provocând ceea ce experții numesc "reziduu atențional". Aceasta înseamnă că o parte a minții noastre rămâne ancorată în sarcina anterioară, chiar și după ce am trecut la alta, afectând memoria, concentrarea și abilitatea de a construi narațiuni coerente despre propria viață.

Experții în neuroștiințe avertizează că designul aplicațiilor moderne este menit să ne mențină atenția captivă, funcționând similar cu mașinile de jocuri de noroc. Recompensele imprevizibile (un videoclip amuzant, o știre șocantă) generează eliberări de dopamină care ne supraexcita creierul, împiedicându-l să se odihnească. Astfel, tot mai multe persoane se simt epuizate cognitiv, chiar și fără un efort fizic intens, din cauza sutelor de microimpacturi zilnice. Riscul este o oboseală cognitivă permanentă, o senzație că totul ne solicită atenția simultan.

Atenția a devenit o resursă rară, în mare parte din cauza utilizării necorespunzătoare a tehnologiei. Ne este tot mai greu să citim cărți sau să ne implicăm în activități care cer efort intelectual. Unii pedagogi prevăd că atenția va deveni noul coeficient de inteligență, diferențiind oamenii în viitor. Totuși, îngrijirea atenției nu este un lux, ci o necesitate emoțională, fundamentală pentru creativitate, artă, gândire profundă și odihnă.

Soluția nu constă în deconectarea totală, ci în a învăța să ne conectăm mai profund cu viața. Tehnologia nu este problema, ci un amplificator. Obiceiurile precum înlocuirea conversațiilor autentice cu mesaje superficiale sau incapacitatea de a tolera plictiseala ne fură prezența. Trăim hiperconectați, dar profund absenți. A ne îndrepta atenția către ceea ce ne înconjoară este o decizie curajoasă într-o lume suprasaturată de stimuli. Adevăratul lux al viitorului ar putea fi nu timpul, ci atenția, pentru că atunci când suntem atenți, ne simțim mai vii și conștientizăm că importantul nu se află pe ecran, ci în fața lui.