Platforma X, cunoscută anterior ca Twitter, a dezvăluit recent date ale utilizatorilor care fuseseră anterior ascunse. O nouă funcție permite acum consultarea locației fiecărui profil sau numărul de ori în care proprietarul unui cont și-a schimbat numele. Această dezvăluire survine într-un moment în care platformele digitale puternice tind să ascundă tot mai mult din ceea ce se întâmplă în interior. Din motive încă neclare, Elon Musk a aprins o lumină într-unul dintre colțurile rețelei sale sociale, unde prea multe lucruri rămân în penumbră.

Este imposibil să nu ne amintim, în acest context, scena din Casablanca în care căpitanul Renault intră în Rick’s Café și declară: „Ce scandal! Ce scandal! Am descoperit că aici se joacă", în timp ce un angajat îi pune în mână o grămadă de bancnote și îi spune: „Profiturile dumneavoastră, domnule”. Exact asta s-a întâmplat când s-a confirmat, grație noilor informații disponibile, că din universul MAGA, care se prezintă ca patrioți ireductibili și gardieni ai spiritului trumpist, nu se află în Statele Unite, ci sunt boți operați din colțuri îndepărtate precum Filipine, Nigeria, Pakistan sau din țări din Europa de Est. Faptul că „parohia ultra” era umflată pe X și pe alte rețele era o evidență de ani de zile, la care nici guvernele, nici instituțiile, nici jurnaliștii nu i-au dat importanță până când ne-a explodat în față. Dacă știam, știam și că în rețelele sociale conversația politică era și este profund alterată și adulterată.

O altă doză de fraudă care mărește senzația că ne induce în eroare și ne trage într-un scenariu de a trăi într-un zgomot constant din care ne este greu să ieșim. Suntem dispersați. Observăm asta în fiecare zi când degetele noastre sar instinctiv de la o aplicație la alta pe mobil. Această incapacitate crescândă de a susține un gând lung sau vertijul de a înfrunta un text extins, ca și cum creierul ar fi pierdut mușchiul concentrării. Am fondat, fără să știm, clubul creierelor distruse, ceva ce eseistul Nicholas Carr a avertizat acum mai bine de un deceniu în cartea „Superficialii. Ce face Internetul cu creierul nostru” (Taurus). Astăzi, diagnosticul său capătă un nou context. Superficialitatea nu mai provine doar din abundența de stimuli, ci și din amestecul constant dintre real și fabricat. Niciodată nu am avut atâta informație și, cu toate acestea, niciodată nu ne-am simțit atât de dezorientați. Pentru că este, inevitabil, un creier mai puțin liber.

Dacă există o ieșire, ea se va naște, așa cum se întâmplă de atâtea ori, din determinarea noastră de a pune limite acestei dezordini. Este urgent să întreprindem un audit onest al timpului nostru digital pentru a cuantifica câte ore dedicăm fiecărei platforme și în ce scop. Posibil, vom fi surprinși de cât de mult am permis ca spațiul nostru vital să fie colonizat. Este necesar să învățăm să facem distincția între „proteina informativă”, care hrănește, oferă context și lasă o amprentă, și „dulciurile scroll-ului infinit”, care distrează, dar nu hrănesc. Așa cum cer oamenii de știință din întreaga lume, avem nevoie de lecturi profunde cu care să întărim conexiunile neuronale, slăbite de efectul hiperstimulării în care ne-am instalat. Putem învăța să consultăm rețelele sociale fără a depinde de algoritm, adică selectând sursele noastre. Este urgent să preluăm controlul asupra vieții noastre între ecrane, precum și asupra inteligenței artificiale (IA). Ispita de a delega totul – căutarea, rezumarea, ordonarea, chiar și gândirea – este enormă. Dacă lăsăm IA să realizeze sistematic sarcinile care înainte ne întăreau mintea, vom vedea cum spațiile de confuzie cresc în jurul nostru. Cât de umană ar fi tentația de a renunța la adevăr. Provocarea este aici: să ne străduim să căutăm claritatea, să ne antrenăm privirea și să ne păstrăm autonomia cu care interpretăm lumea.