O echipă internațională de cercetători a reușit o performanță considerată anterior imposibilă: extragerea și analiza celui mai vechi ARN cunoscut vreodată. Acesta provine de la Yuka, un pui de mamut lânos care a murit acum aproximativ 40.000 de ani în Siberia, posibil vânat de lei de peșteră. Descoperirea, publicată în revista Cell, deschide noi perspective în paleogenetică și înțelegerea biologiei speciilor dispărute.

Până acum, se credea că ARN-ul, o moleculă biologică fragilă, nu ar putea rezista degradării pe parcursul zecilor de milenii. Însă, grație conservării excepționale a rămășițelor lui Yuka în permafrostul siberian, oamenii de știință au putut izola secvențe de ARN din țesutul muscular al animalului. Această realizare este crucială, deoarece ARN-ul oferă informații despre genele active într-un anumit țesut la momentul morții, completând astfel datele obținute din ADN.

Paleogeneticianul spaniol Mármol, care lucrează la Universitatea din Copenhaga, a explicat că analiza ARN-ului a relevat că Yuka era un mascul tânăr și a indicat prezența ARN-ului asociat stresului în țesuturile sale, confirmând teoria că mamutul a fost vânat. Aceste noi instrumente de analiză moleculară permit o înțelegere mult mai profundă a modului în care funcționau organismele acestor animale preistorice în timpul vieții.

Descoperirea are implicații majore și pentru proiectele de „de-extincție”, cum ar fi cele vizând readucerea mamutului lânos. Deși Mármol se arată sceptic cu privire la posibilitatea de a reintroduce populații viabile de mamuți, el recunoaște că studiul ARN-ului poate oferi o imagine mai completă a proceselor moleculare, esențială pentru înțelegerea genomului. De asemenea, recuperarea ARN-ului deschide calea pentru secvențierea virușilor antici, inclusiv a celor de gripă sau coronavirus, conservați în rămășițele erei glaciare.

Anterior, în 2019, fusese recuperat ARN deteriorat dintr-un canid antic de 14.000 de ani, dar secvențele de la Yuka sunt cele mai complete și revelatoare obținute până în prezent, consolidând ideea că moleculele de ARN pot supraviețui mult mai mult timp decât se credea inițial.