Calculul cuantic promite să revoluționeze numeroase domenii, dar reprezintă și o amenințare semnificativă pentru criptografia modernă. Computerele cuantice, care utilizează principiile mecanicii cuantice, cum ar fi superpoziția și inseparabilitatea, sunt capabile să rezolve anumite probleme, inaccesibile calculatoarelor clasice, într-un timp exponențial mai scurt. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este algoritmul Shor, care poate factoriza eficient numere mari. Aceasta amenință direct sistemele criptografice cu cheie publică, precum RSA, care se bazează pe complexitatea acestei probleme. Un alt algoritm important, Grover, poate accelera căutarea în baze de date nesortate, ceea ce ar putea afecta cifrurile simetrice, deși într-o măsură mai mică. Ca răspuns la aceste amenințări, algoritmii criptografici post-cuantici sunt dezvoltați activ. Acești algoritmi se bazează pe probleme matematice considerate rezistente la atacurile atât ale calculatoarelor clasice, cât și ale celor cuantice. Exemplele includ criptografia pe bază de rețele, criptografia pe bază de coduri, criptografia multidimensională și criptografia pe bază de hash. Tranziția către criptografia post-cuantică este o provocare complexă, care necesită standardizarea noilor algoritmi, actualizarea infrastructurii existente și formarea specialiștilor. Cu toate acestea, este un pas necesar pentru a asigura securitatea datelor în viitor.