Antonio Damasio, un renumit neurocercetător portughez, lansează noua sa carte, "Inteligența naturală și logica conștiinței", în care abordează unul dintre cele mai profunde mistere ale creierului uman: modul în care suntem capabili să conștientizăm propria noastră existență.

De trei decenii, Damasio demontează ideea originală a lui Descartes conform căreia mintea și corpul sunt entități separate. "Eroarea lui Descartes", publicată în 1994, a devenit o lucrare clasică în neuroștiințe. În noua sa carte, neurocercetătorul în vârstă de 81 de ani argumentează nu doar că nu putem înțelege conștiința fără corp, ci și, contrar presupunerilor comune, că nu simțim pentru că suntem conștienți, ci invers: pentru a fi conștienți, trebuie mai întâi să simțim. Damasio susține că răspunsul la misterul conștiinței nu se află în cortexul cerebral, așa cum se credea, ci în structuri mai vechi ale creierului, o distincție cu implicații profunde pentru înțelegerea a ceea ce ne face umani și a ceea ce îi lipsește inteligenței artificiale pentru a fi auto-conștientă. Totuși, el avertizează că acest deficit ar putea să nu dureze veșnic.

Damasio recunoaște că "acum cinci ani nu aș fi putut scrie această carte". El subliniază că inteligența artificială, deși un progres notabil, este un produs al inteligenței naturale. "Noi am inventat inteligența artificială; inteligența artificială nu ne-a inventat pe noi", afirmă el. Conștiința este esențială deoarece ne permite să fim indivizi compleți, oferind minții noastre o conexiune cu un corp specific.

Neurocercetătorul explică faptul că sistemul nervos conectează mintea de corp, iar conștiința nu este o entitate eterică, ci este produsă de sistemul nostru nervos în interiorul corpului. O mare parte din esența conștiinței o reprezintă cunoașterea funcționării propriului corp. Această înțelegere este o continuare a muncii sale de decenii și explică mecanismul prin care se poate dobândi conștiința, având legătură cu homeostazia și structurile nervoase necesare.

Homeostazia ne permite să conștientizăm necesitatea de a respecta anumite reguli pentru continuarea vieții. Senzațiile homeostatice, precum foamea, setea, durerea, starea de bine sau disconfortul, sunt sisteme de alertă. Conștiința poate fi privită ca rezultatul unei serii de astfel de "sentinele" care ne avertizează asupra a ceea ce este necesar pentru supraviețuire și explorarea lumii.

Damasio abordează și întrebarea dacă plantele, copacii sau bacteriile au conștiință. El afirmă că bacteriile nu au, deoarece le lipsește un sistem nervos. Conștiința apare doar la organismele suficient de complexe pentru a avea un sistem nervos care să le permită să aibă sentimente. Animalele, în schimb, sunt foarte conștiente, chiar dacă gradul lor de cunoaștere, memorie sau raționament este diferit de cel uman.

Când vine vorba de inteligența artificială, Damasio a fost inițial radical în a crede că nu va deveni conștientă. Argumentul său se baza pe lipsa vieții și a interacțiunilor sociale la sistemele AI. Cu toate acestea, el este acum mai prudent. Deși ar putea fi posibil să se creeze un tip de conștiință în organisme artificiale, aceasta nu va fi similară cu cea umană. Va fi un tip diferit, deoarece organismele artificiale nu sunt vii și nu au relații sociale.

Diferența esențială constă în capacitatea umană de a simți starea "cărnii" noastre, a corpului nostru. Conștiința este legată de senzațiile de bunăstare, durere sau disconfort, dificil de imaginat la o creatură din metal fără vulnerabilitate. Nivelul nostru de complexitate și modul în care trăim în societate, detectând suferința și vulnerabilitatea altora, creează conexiuni sociale care lipsesc AI-ului.

Lucrarea sa despre conștiință poate fi utilă pacienților cu tulburări precum coma sau starea vegetativă. Acum se știe că, conștiința este construită din semnale interne ale corpului, prin interocepție. Trunchiul cerebral este cheia generării conștiinței, nu cortexul cerebral, așa cum se credea eronat. Conștiința provine în principal din cunoașterea corpului la un moment dat.

Reflectând asupra evoluției gândirii sale de la prima sa carte, "Eroarea lui Descartes", Damasio spune că nu și-a schimbat opinia că mintea provine din corp. Însă acum are o idee clară despre rezolvarea misterului conștiinței, afirmând cu certitudine că nu provine din cortexul cerebral, ci din forme mai simple de reglare a vieții.

În prezent, echipa sa investighează tipurile de celule nervoase esențiale pentru colectarea informațiilor din corp. El face o distincție între neuronii sofisticați, cu axoni izolați de mielină, care funcționează digital (asemenea computerelor) și cei fără mielină, vulnerabili la mediu, care funcționează mai mult ca un sistem analogic și sunt responsabili pentru sentimente. Această distincție subliniază încă o dată de ce cuvântul "natural" din titlul cărții sale este fundamental, arătând că inteligența noastră naturală a inventat deja ceea ce numim inteligență artificială, care nu este autonomă.