Practica de a împărtăși locația în timp real se răspândește rapid în rândul tinerilor din Generația Z, care o percep ca pe o modalitate de a fi prezenți și de a se simți apropiați. Cu toate acestea, experții avertizează asupra costurilor psihologice și a cedării masive de date pe care le implică această hiperconectare.

Pentru mulți adolescenți, cum ar fi Maria (17 ani) și cele trei prietene ale ei, acest lucru a devenit un pact digital. Ele susțin că nu este vorba de control, ci de a se simți „aproape”. Anna, din același grup, cunoaște în permanență locația a 22 de prieteni și membri ai familiei prin intermediul funcției „Găsire” de la Apple, considerând-o o formă de a ști ce se întâmplă în viața lor. Tinerii din această generație au normalizat acest obicei, pe care tot mai multe platforme îl adoptă, inclusiv Instagram cu noua sa funcție de hărți.

Un studiu realizat de The Harris Poll arată că, în Statele Unite, 65% dintre tinerii din Generația Z (născuți între 1996 și 2010) își împărtășesc locația cu cercul lor intim.

Infrastructura care permite această supraveghere digitală constantă s-a dezvoltat de-a lungul anilor, combinând GPS-ul, triangularea Wi-Fi, Bluetooth-ul de energie redusă și turnurile de telefonie. Precizia este atât de mare încât unele aplicații pot determina nu doar clădirea, ci chiar etajul unde se află utilizatorul.

Harta ca rețea socială

Geolocația a evoluat de la o utilitate sporadică la un obicei social cotidian, fiind transformată într-o „monedă socială”. Potrivit experților, aproape jumătate (48%) dintre utilizatorii de aplicații bazate pe locație declară că motivul principal pentru activarea acesteia este „împărtășirea locației cu alte persoane pe care le cunosc”. Aplicațiile prezintă localizarea ca pe o „experiență ludică”, iar presiunea socială determină tinerii să adopte practica fără a o pune sub semnul întrebării.

De la încredere la control

Verificarea constantă a locației celorlalți poate transforma încrederea autentică într-un mecanism de control instrumental, o dinamică deosebit de pronunțată în relațiile de cuplu. Mai mult, a nu împărtăși locația este echivalent cu a da „unfollow” pe rețelele sociale, ducând la întrebări precum: „Ce ai de ascuns? Nu ai încredere în noi?”

Această practică generează și anxietate socială, cunoscută sub numele de FOMO (Fear Of Missing Out). De exemplu, o tânără de 22 de ani care nu a putut călători cu prietenele sale a urmărit constant călătoria lor pe hartă, ceea ce i-a amintit zilnic ce pierdea. Un raport din 2023 a arătat că 45% dintre adolescente consideră că împărtășirea locației are un impact negativ asupra vieții lor.

Afacerea geolocației

Modelul de afaceri din spatele acestei mode este extrem de „profitabil”: utilizatorii primesc o funcționalitate atractivă, în timp ce companiile obțin un flux constant de date valoroase despre mișcările, obiceiurile și relațiile lor. Traseul către birou, vizita la sală sau orice ieșire nocturnă devin produse valoroase. Companiile de analiză a mobilității cumpără aceste date anonimizate pentru a trasa tipare de consum și comportament. Utilizatorul își cedează traseul gratuit în schimbul cunoașterii locației prietenilor.

Experții avertizează că geolocația în masă, combinată cu alte date, poate deschide calea către instrumente de control totalitar. Harta comună funcționează ca un cal troian pentru normalizarea supravegherii și a controlului social, iar prețul conexiunii constante este renunțarea la autonomie.