Teoria corzilor este un cadru teoretic în fizică ce încearcă să reconcilieze mecanica cuantică și relativitatea generală, postulând că blocurile fundamentale de construcție ale universului nu sunt particule punctuale, ci obiecte unidimensionale numite corzi. Aceste corzi pot fi închise sau deschise și vibrează la frecvențe diferite, fiecare corespunzând unei particule elementare specifice. Teoria corzilor necesită existența unor dimensiuni spațiale suplimentare (de obicei 10 sau 11) care sunt compactificate la scări extrem de mici, făcându-le imperceptibile în experiența noastră cotidiană. Ea oferă un cadru elegant pentru unificarea tuturor forțelor fundamentale ale naturii, inclusiv gravitația, și prezice existența gravitonului, particula ipotetică ce mediază interacțiunea gravitațională. În ciuda eleganței sale matematice și a potențialului de a rezolva unele dintre cele mai profunde mistere ale fizicii, teoria corzilor rămâne ipotetică și nu are încă dovezi experimentale directe.