Societățile europene au asistat la prăbușirea unei părți importante a lumii lor. Relația dintre cele două maluri ale Atlanticului, bazată pe o comunitate de valori și interese comune, s-a rupt brusc. Dinamici tradiționale de cooperare și alianțe, până acum esențiale pentru Europa, s-au destrămat. De aceea, reacția corectă a liderilor europeni și a instituțiilor comunitare în fața noului context ar necesita o mai mare transparență și o comunicare mai clară cu privire la schimbările strategice impuse de noua realitate geopolitică. Așa a făcut președintele francez, Emmanuel Macron, într-o intervenție directă adresată cetățenilor joi. El a subliniat intrarea într-o nouă eră geopolitică, caracterizată de brutalitate și de necesitatea ca UE să fie autonomă și rezilientă pentru a-și apăra interesele și valorile democratice. Macron a știut să comunice gravitatea momentului, vorbind chiar despre o trezire bugetară, despre necesitatea unor reforme și decizii dificile pentru a consolida apărarea și securitatea europeană.

Peste urgența impusă de situația din Ucraina și ritmul frenetic și imprevizibil al Administrației Trump, importanța momentului impune implicarea cetățenilor europeni în dezbaterea privind securitatea, apărarea și stabilitatea globală, care este pe masă, și modul în care acest nou efort bugetar poate fi compatibil cu schimbările climatice și protecția modelului social care caracterizează statele UE. Acest război depășește respingerea imperialismului rus. Este în joc modul nostru de viață și care va fi capitalismul câștigător: cel al energiei fosile sau cel al economiei verzi, și, de asemenea, cum va arăta guvernanța tehnologică. Europa trebuie să participe activ la această altă luptă și să o explice.

Până acum, acordurile se desfășoară în birouri închise, fără a ține cont de cetățeni, ca și cum preocupările, nesiguranțele și nevoile lor nu ar fi relevante. Măsurile adoptate la Bruxelles și cele anunțate din principalele capitale au fost comunicate ca rezoluții definitive, fără loc de reflecție comună sau de adaptare la preocupările sociale. Trebuie evitată cu orice preț distanțarea dintre europeni și reprezentanții lor, o percepție care, în alte momente critice din istoria noastră recentă, a fost exploatată de populiști. Pe lângă războiul din Ucraina, principala amenințare internă a țărilor Uniunii este, tocmai, ascensiunea unei extreme drepte care a exploatat ideea că Europa este guvernată de elite tehnocratice deconectate de nevoile și nesiguranțele cetățenilor săi. Știm deja că tehnocrația este reversul populismului. Dacă liderii nu aduc anumite subiecte în discuția publică, populiștii vor profita de acest lucru pentru a se prezenta ca fiind singurii dispuși să vorbească în numele „poporului”.

Exemple precum imigrația sau politicile climatice, criza euro sau politica energetică au evidențiat riscul ca populiștii de extremă dreapta să monopolizeze dezbaterea publică sub simplificări grosolane care reconfigurează problemele în bătălii emoționale în care exploatează sentimente reale de nesiguranță, frică și neîncredere ale populației.

În Spania, președintelui Guvernului, Pedro Sánchez, îi revine să conducă acest moment istoric și să încerce de urgență cea mai mare coeziune posibilă a forțelor politice spaniole în fața măsurilor care trebuie adoptate. De asemenea, îi revine conducerea comunicării, o explicație directă adresată spaniolilor pentru a ajuta cetățenii să înțeleagă situația, lucru pe care președintele l-a făcut în timpul crizei covid.

După săptămâni de incertitudine, prima convocare a președintelui pentru a discuta despre Ucraina cu grupurile parlamentare — cu excepția partidului de extremă dreapta Vox, aliniat cu Trump care, la rândul său, împărtășește argumentele lui Putin — va avea loc joia viitoare, dar, așa cum am repetat aici, este urgent să se ducă această dezbatere în Parlament pentru a nu o ascunde de societate. Guvernul a decis ca ședința plenară să aibă loc după Consiliul European din 21. Se vor împlini atunci două luni de la preluarea mandatului de către Donald Trump și de la începutul faptic al unei noi ere în relațiile internaționale. Toate partidele spaniole, inclusiv Vox, vor trebui să expună clar în Congres ce viziune apără asupra unor teme cruciale precum securitatea, alianțele internaționale și politica externă, astfel încât alegătorii să poată înțelege prioritățile naționale, sacrificiile care ar putea fi cerute și strategiile reprezentanților lor. Diferențele partizane sunt proprii democrațiilor; confruntarea electorală — o practică sterilă și epuizantă pe parcursul întregii legislaturi — ar fi o iresponsabilitate când este în joc esența Europei. Am văzut acorduri de neimaginat și transversale la Bruxelles; ar fi o anomalie inexplicabilă dacă nu s-ar obține aici. Modul de a înțelege politica și democrația este, de asemenea, în joc cu atacul trumpismului.