TV3 vrea să ne facă să credem în fantome – O critică a seriei 'Aüc' despre fenomene paranormale

TV3 vrea să ne facă să credem în fantome – O critică a seriei 'Aüc' despre fenomene paranormale

În câteva cuvinte

Seria TV3 'Aüc' este criticată pentru promovarea credințelor în fenomene paranormale prin intermediul unor episoade considerate plictisitoare și insultătoare pentru inteligența publicului. Se sugerează că serialul exploatează ambiguitatea în detrimentul gândirii științifice.


Este greu de înțeles cum cineva de la 3Cat a putut crede că merită să investească bani, chiar și puțini, într-un serial ca `Aüc`.

Șase episoade plictisitoare, care insultă inteligența, repetitive și extenuante, în ciuda duratei lor scurte. După ce le-ai urmărit, singura concluzie pe care o poți trage este că TV3 vrea să ne facă să credem în fantome. Nu este un film prost despre un poltergeist (fantoma care se manifestă făcând zgomote, lovind și provocând dezordine, conform dicționarului). Dacă ar fi asta, ar mai merge... Dar, cu excepția episodului final, unde se încearcă, fără succes, să se creeze o ficțiune pentru a provoca panică spectatorului, se apără existența fenomenelor paranormale.

Se presupune că un grup de actori tineri este angajat pentru a filma un scurtmetraj de groază, dar, de fapt, este un experiment despre frică, iar echipa tehnică a pregătit câteva efecte în afara scenariului. Filmează într-un spital abandonat din Terrassa, în întuneric și cu lanterne. Problema este că în acest loc se produc fenomene (zgomote, uși care se închid…) care, potrivit celor responsabili de `Aüc`, nu au fost create de tehnicienii de artă și trucaje.

Josep Guijarro este teoreticianul din spatele invenției. A condus reviste, a colaborat cu principalele posturi de radio spaniole și a publicat cărți despre subiecte precum ipoteticele vizite ale extratereștrilor într-un trecut îndepărtat sau despre coincidențe, sincronii și serendipități. În emisiune, este prezentat ca jurnalist și cercetător al neobișnuitului. Și este însoțit de alte figuri din domeniu. În special Laura Falcó, "expertă în parapsihologie"; Pedro Amorós, "cercetător al paranormalului", și Sara Artigas, "medium". Locul filmărilor este un spital toracic abandonat foarte cunoscut din Terrassa – o locație care nu poate fi dezvăluită, conform textului promoțional al seriei, și care conservă o "amprentă psihică" puternică! Adevărul este că aparține Parcului Audiovizual, iar în acest spațiu atât de populat de mister, conform `Aüc`, au fost recreate o infinitate de scenarii, cum ar fi închisori, hoteluri, secții de poliție, școli, spitale… Site-ul acestei locații menționează peste douăzeci de titluri filmate acolo. Jaume Balagueró și Juan Antonio Bayona, de exemplu, îl cunosc foarte bine.

Se presupune că o echipă de actori este angajată pentru a filma un scurtmetraj de groază, dar, de fapt, este un experiment despre frică.

Perplexați de manifestarea atâtor anomalii, Guijarro și Falcó stau în fața unui videoclip și revizuiesc scenele filmate. Aici se formulează teoria. Și auzim vorbindu-se despre "locuri cu multă infestare", despre pareidolie și teleplastie într-o lume paranormală, despre psihofonii etc. Terminologie care caută apropierea de știință pentru a încerca să se omologheze cu ea. Un exemplu singular al acestor manevre este cel al lui Amorós care instalează senzori care captează sunete și voci pe care, din păcate, oamenii nu le pot auzi. De asemenea, Falcó este echipată cu instrumente care permit adresarea de întrebări unei entități care se plimbă pe acolo și care răspunde aprinzând luminițe. Utilizarea catalanei în cealaltă dimensiune pare mai vie decât în aceasta. Unele titluri ale capitolelor vor să fie sugestive, precum cel al treilea, "Ora diavolului". Nu se vede niciunul, așa cum ar trebui, dar o fată arată ora de pe mobilul ei. Este 3:33, care, ne ilustrează experții, este ora la care, spune legenda, diavolul l-a vizitat pe Hristos pe cruce și a râs de el.

Scenele cu trupa juvenilă sunt mereu aceleași. Se plimbă prin camere și coridoare, speriați și cu fețe înfricoșătoare, deoarece se aud zgomote, sunt pereți pătați de sânge etc. Sărăcia narativă, explicațiile fanteziste despre un loc unde au trecut zeci de echipe de filmare… sunt atât de mari încât este foarte dificil să ajungi la al șaselea capitol, în ciuda duratei scurte a episoadelor. Dar cel mai rău dintre toate este că o televiziune publică adăpostește acest gen de produse care, în ceea ce privește gândirea științifică, exploatează o ambiguitate dăunătoare și despre care ai convingerea permanentă că te înșală. Și știința adevărată, unde este la TV3?

Read in other languages

Про автора

Elena este o jurnalistă specializată în cultură și artă. Articolele ei se remarcă prin stilul rafinat și înțelegerea profundă a proceselor artistice.