În câteva cuvinte
Articolul analizează critic poziția partidului Vox față de feminism și impactul acesteia asupra femeilor musulmane, argumentând că Vox nu este un aliat al femeilor musulmane și că politicile sale, sub pretextul protejării, contribuie de fapt la oprimarea lor. Se subliniază ipocrizia partidului, care, deși critică islamul radical, a acceptat finanțare din surse islamice în trecut. Autoarea denunță instrumentalizarea suferinței femeilor musulmane de către ambele părți, atât de islamiști, cât și de cei cu discursuri islamofobe.
De ce Vox nu poate fi feminist
Trăim vremuri în care trebuie să subliniem evidențe. Dar va trebui să o facem, deoarece răspândirea de zvonuri și minciuni, precum și manipulările de tot felul au dimensiuni torențiale și trebuie să apărăm adevărul și chiar realitatea, uneori. Oricine cunoaște antecedentele și politicile partidului Vox știe că Vox nu este feminist: acolo unde au putere, politicile de egalitate au regresat, discursurile lor neagă sexismul și violența specifică împotriva femeilor. Ei tânjesc după un model de familie bazat pe subjugarea soțiilor și a fiicelor, chiar dacă îl deghizează în protecție. Ei intenționează să pună capăt drepturilor reproductive și, deși spun că sunt împotriva genului (când vorbesc despre „ideologia de gen”), nu fac decât să îl promoveze și să îl apere prin promovarea și apărarea feminității.
Dacă Vox nu are nicio credință ca feminist, de ce în unele cazuri opiniile sale sunt acceptate și validate? Se întâmplă cu problema femeilor musulmane, religia și hijab-ul. Feministele născute în aceste contexte și-au petrecut toată viața apărându-și drepturile, vine Vox, spune că hijab-ul este misogin și automat unele sectoare de stânga ies să-l apere, acceptând cadrul extremei drepte și reacționând la afirmațiile sale. În acest proces, suntem automat șterse din dezbaterea publică.
De fapt, trăim între două misoginisme: cel al islamiștilor intransigenți care vor să ne transforme în steaguri care sunt plantate pe pământ european și cel al morofobilor care își însușesc suferința și revendicările noastre pentru a ne cufunda și mai mult în mizerie. Și nu ne putem permite să ieșim din foc pentru a ajunge în flăcări, nu putem apăra islamul doar pentru că Vox îl respinge, chiar dacă mii de studenți ies să vorbească în numele nostru, ignorând situația noastră.
Diferența dintre o feministă născută musulmană și Vox este că pe prima o motivează o dragoste profundă față de altele ca ea însăși: mama ei, mătușile ei, bunicile ei, fiicele și prietenele ei, în timp ce cei ai lui Abascal ne urăsc pe toți în mod egal, indiferent dacă purtăm văl sau nu, ne urăsc pentru că suntem mauri și pentru că suntem femei, în același mod în care le urăsc pe spaniolii cu numele de familie Fernández sau Rodríguez. Ar trebui să nu le mai acordăm atâta importanță, să nu mai validăm pozițiile lor. Ei nu ne reprezintă. Și cu atât mai puțin când s-a demonstrat deja că practică arta celei mai josnice ipocrizii, deoarece în ziua lor nu au disprețuit banii musulmani provenind dintr-o sectă religioasă iraniană care a contribuit la finanțarea lor.
