Capitala catalană își recapătă un rol central în diplomația regională, analizând moștenirea și viitorul acordului major din 1995, Procesul de la Barcelona.

Trei decenii mai târziu, participanții își amintesc încă de entuziasmul generat. Pe 28 noiembrie 1995, într-o Barcelonă post-olimpică care își revendica identitatea mediteraneană, Europa și vecinii săi sudici au semnat o declarație ce aspira să transforme geopolitica regională. Astfel s-a născut Procesul de la Barcelona, un acord care, conform arhitecților săi, deschidea „o nouă modalitate de abordare a problemelor” din Mare Nostrum, pentru construirea unui spațiu comun de pace și prosperitate.

Acest text a fost posibil datorită unui moment istoric excepțional: senzația, astăzi greu de recuperat, că Orientul Mijlociu se afla în fața unei oportunități irepetabile și convingerea că Mediterana își putea depăși imaginea de frontieră fragmentată. Trei decenii mai târziu, bilanțul proiectului oscilează între lumini și umbre. Diplomatul Senén Florensa, președinte executiv al Institutului European al Mediteranei (IEMed), reflectează: „Existența Procesului de la Barcelona a structurat, aș spune chiar geopolitic, Mediterana, în ciuda ineficacității sale relative pentru proiectele concrete de dezvoltare economică și socială.”

În urma acordului dintre membrii UE și 12 țări partenere de pe malurile de sud și est ale Mediteranei (Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Palestina, Siria, Tunisia, Turcia, Cipru și Malta), au existat progrese tangibile – schimburi comerciale, programe culturale comune, o agendă politică comună incipientă – dar și regrese semnificative: blocarea procesului de pace, democratizarea eșuată în mare parte a sudului, izbucnirea de noi conflicte și un climat de neîncredere.

Joan Borrell, vicesecretar general al UpM, definește acest bilanț clarobscur printr-o imagine revelatoare: „Sticla este pe jumătate goală, dar dacă o aruncăm, rămânem fără apă.” El insistă că „nu se poate renunța la ideea de a coopera între țări,” o idee împărtășită și de Florensa: „Nu am atins obiectivele unei lumi minunate pe care ni le propuneam în '95, când credeam că în 2012 vom avea o mare zonă de liber schimb euro-mediteraneană, dar trebuie să continuăm să vâslim. Dacă astăzi ar trebui să redactăm un desideratum pentru regiune, am scrie același lucru ca în '95. Principiile rămân valabile pentru a crea o zonă de pace și stabilitate, de progres economic partajat și de dialog și înțelegere.”

Această semnare nu a marcat doar un punct de reper diplomatic, ci a și consolidat rolul Barcelonei. „Barcelona a devenit orașul simbol al cooperării euro-mediteraneene, până la punctul în care sinonimul său este Procesul de la Barcelona,” subliniază Florensa. Catalonia dorește să profite de acest prestigiu pentru a conduce un front comun de regiuni care își pot lăsa amprenta în implementarea noului Pact pentru Mediterană, inițiativa Comisiei Europene care urmărește să consolideze legăturile și să recupereze influența pierdută într-o zonă de un interes geopolitic enorm pentru Europa.

Pe fondul acestei aniversări, Barcelona găzduiește în aceste zile zeci de summituri, conferințe și întâlniri la nivel înalt, care culminează cu al X-lea Forum al Uniunii pentru Mediterană.

Pactul pentru Mediterană, menit să completeze activitatea UpM, pune un accent deosebit pe populația tânără din regiune și pe formarea acesteia. „UE a realizat că Mediterana este spațiul său logic de vecinătate și că alți actori vor să ocupe acest spațiu,” subliniază Borrell, referindu-se la puteri precum China sau Rusia.

Stefano Sannino, director general pentru Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Golf (DG MENA) al Comisiei Europene, subliniază: „Procesul de la Barcelona a schimbat perspectiva; a însemnat o schimbare de viziune și de atitudine. Faptul că nu a avut rezultatele pe care le-am fi așteptat nu înseamnă că ideea nu este bună. Este o regiune foarte fragmentată, cu multe probleme și confruntări, și nu a fost ușor să găsim un drum comun, dar viitorul trebuie să fie al integrării.”

Aniversarea invită nu doar la rememorare, ci și la acțiune: consolidarea rolului orașelor și regiunilor, întărirea legăturilor comerciale și culturale și reînnoirea voinței politice pentru a construi o Mediterană mai sigură, prosperă și integrată; un efort care, deși condus de Spania, beneficiază întreaga Europă. „Vrem un pact autentic cu sudul Mediteranei,” a afirmat comisara Suika. „Ne aflăm într-un nou context geopolitic și trebuie să acordăm o mai mare importanță și atenție acestei regiuni.”