Gigantul sportiv Adidas se confruntă cu un nou val de indignare legat de acuzațiile de însușire nelegitimă a elementelor culturale. De data aceasta, scandalul vizează modelul de pantofi „Oaxaca Slip-On”, creat de designerul Willy Chavarría, care ar fi preluat designul de la huaraches-urile tradiționale ale comunității indigene Zapotec din Yalalag, situată în Sierra Norte din Oaxaca, Mexic.

Ca de obicei, compania a justificat lansarea modelului ca fiind un „omagiu adus rădăcinilor mexicane” ale designerului. Cu toate acestea, discursul despre „omagierea rădăcinilor” este adesea utilizat pentru a masca fenomenul de apropiere culturală necorespunzătoare. Acest proces se manifestă atunci când corporații sau sectoare cu putere economică și politică preiau elemente culturale ale popoarelor oprimate pentru comercializare sau pentru profit simbolic, fără a consulta sau colabora cu deținătorii colectivi ai acestora.

Autoritățile comunității Yalalag au emis un comunicat oficial, autorizat de cea mai înaltă instanță de guvernare locală, adunarea comunitară. Prin acest demers, ei le-au cerut în mod expres lui Willy Chavarría și companiei Adidas să recunoască faptul că designul pantofului a fost preluat de la huaraches-urile lor tradiționale. De asemenea, au solicitat suspendarea imediată a producției și inițierea unei mese de dialog cu compania și autoritățile competente pentru protecția manifestărilor culturale ale popoarelor indigene din țară.

Situația a atras rapid atenția clasei politice mexicane. Guvernatorul statului Oaxaca, Salomón Jara, și președintele țării, Claudia Sheinbaum, s-au poziționat ca apărători ai popoarelor indigene. Președinta Sheinbaum a declarat că firme precum Adidas „uzurpă creativitatea unui popor originar” și că se analizează strategii legale pentru a proteja patrimoniul cultural. Adidas a răspuns ambilor lideri, exprimându-și dorința de a stabili un dialog.

Cu toate acestea, comunitatea Yalalag a intervenit din nou pe 9 august, Ziua Internațională a Popoarelor Indigene, pentru a clarifica poziția sa. Deși au mulțumit pentru sprijinul politic, ei au respins categoric încercările de a le politiza și distorsiona deciziile colective, subliniind că hotărârile lor sunt luate în mod liber și responsabil de către Adunarea Comunitară.

Acest caz scoate în evidență ipocrizia statului mexican. Pe de o parte, statul se erijează în apărător al popoarelor indigene împotriva agresiunilor externe. Pe de altă parte, el însuși a fost și rămâne unul dintre cei mai mari aproprianți culturali, folosind elemente precum termenul „tequio” (cu o semnificație profundă în rezistența politică indigenă) pentru a denumi instituții guvernamentale. De asemenea, politicienii, inclusiv Claudia Sheinbaum la învestitură, folosesc ritualuri indigene scoase din context în scopuri simbolice.

Criticii subliniază că, de multe ori, presupusa apărare a statului se rezumă la simple comunicate și cereri adresate companiilor, demonstrând astfel cât de slabă este Legea Federală pentru Protecția Patrimoniului Cultural al Popoarelor Indigene și Afro-mexicane.