În câteva cuvinte
Regimentul Akhmat, condus de Ramzan Kadîrov, absoarbe mii de veterani Wagner după moartea lui Prigojin, funcționând cu o anumită autonomie și finanțare proprie în Ucraina. Unitatea se distinge prin îngrijirea medicală superioară acordată răniților, fapt ce subliniază tensiunile existente cu Ministerul rus al Apărării. Soldații și medicii descriu un război dominat de drone și împărtășesc experiențe dure de pe front, reflectând complexitatea conflictului și motivațiile diverse ale combatanților.
Șeful Wagner, Evgheni Prigojin, a murit violent la două luni după rebeliunea sa eșuată din 2023 împotriva lui Vladimir Putin — după ce fusese omul său de încredere —, dar forța sa de mercenari nu a dispărut odată cu el: mii de veterani ai săi s-au alăturat batalioanelor aliatului său împotriva Ministerului rus al Apărării, președintele cecen, Ramzan Kadîrov. Prigojin, care conducea o companie de mercenari și care își intensificase criticile la adresa gestionării războiului din Ucraina, a murit într-un accident aviatic despre care toată lumea suspectează că a fost un atentat. Dar reproșurile sale la adresa Moscovei sunt încă prezente în conversațiile foștilor săi soldați într-un spital ascuns în Lugansk (teritoriu din estul Ucrainei controlat de forțele pro-ruse), al regimentului Akhmat, numit astfel în onoarea tatălui asasinat al lui Kadîrov. «Dacă există un spital al nostru și unul al Ministerului Apărării, toată lumea încearcă să meargă la al nostru pentru că noi nu abandonăm pe nimeni», apără unul dintre medicii săi în fața acestui ziar.
Înaltul comandament rus a forțat toate unitățile independente să se integreze în rândurile armatei după rebeliunea Wagner. Cu toate acestea, forțele speciale Akhmat se bucură încă de o anumită autonomie și sunt finanțate în mare parte de Kadîrov, care, pe lângă menținerea gărzii sale pretoriene, a câștigat mult mai multă influență în cadrul armatei și al cercurilor patriotice prin extinderea forțelor sale cu trupe care nu mai sunt exclusiv cecene, ci voluntari din toată Rusia.
«Suntem o singură țară. De la Moscova la Urali și la Orientul Îndepărtat», spune îmbrăcat într-un halat, alături de colegii săi, Dobrynin, un soldat masiv din Akhmat care a participat la mijlocul lunii martie la operațiunea Țeava în timpul recuceririi orașului rus Sudja, în Kursk (regiune a Rusiei parțial ocupată de forțele Kievului). Unitatea sa, formată dintr-o treizeci de soldați de asalt Akhmat recent înrolați sub comanda unui fost membru Wagner, a pătruns printre ucraineni după ce a avansat timp de șase zile printr-o conductă de gaz abandonată, fără lumină și contaminată cu gaze și metale grele. Medicii au rămas șocați văzând plămânii lor albi la scaner.
«Dacă nu ar fi fost tratamentul nostru și chuika noastră [halatul medical], ar fi dezvoltat rapid fibroză chistică și cancer pulmonar», afirmă comandantul responsabil al spitalului, Konstantin Florich, poreclit Bulia, moldovean și fost membru Wagner.
Bulia are în grijă 115 răniți, nouă medici și o listă de așteptare de peste 1.500 de victime. Unul dintre doctorii săi subliniază diferențele față de alte unități: «Am găsit dozele corecte și am oferit ajutorul nostru celorlalte spitale [ale Apărării], dar doar unul și-a schimbat tratamentul. Toți credeau că fac bine. A trebuit să-i luăm pe ai noștri pentru că starea lor se deteriora», denunță sub anonimat.
Medici și pacienți în apropierea spitalului administrat de Akhmat, în provincia Lugansk.
În camerele spitalului atârnă steaguri cu chipul tatălui lui Kadîrov și craniul Wagner. Într-una dintre camere se odihnesc mai mulți membri ai Rúsich, un grup de recunoaștere Wagner al cărui emblemă este runa Soarelui Negru și care a fost fondat de Yan Petrovski, un recunoscut neonazist rus. Unul dintre răniții săi este ecuadorian.
«Nu mai luptasem înainte, vorbesc puțin rusă», ne spune Oriol, Vulturul în spaniolă. «Am primit instrucție militară în Ecuador. Am venit din vocație, nu din ideologie», explică timid printre glumele colegilor săi. Militarul a fost trimis pe front în decembrie și la scurt timp a fost rănit într-o ambuscadă cu drone în bătălia pentru Torețk, unde și-a pierdut auzul.
Această localitate, situată în vestul regiunii Donețk, este unul dintre cele mai fierbinți puncte ale războiului din Ucraina. Dronele nu iartă în acel oraș devastat și în vecina Gorlivka, la aproximativ zece kilometri distanță și populată de civili. Mulți soldați tratați în spital provin de pe acel front.
Un chirurg, poreclit Diego, și asistenta Malaya [Mică] extrag schija din piciorul soldatului Kiril Gromov, din Brigada a 4-a Motorizată, o fostă miliție din Lugansk. «Nu m-am înrolat din motive politice sau financiare, pur și simplu am vrut să ajut răniții», explică Diego, medic militar de un an și jumătate. Acum efectuează una sau două intervenții pe zi în spatele frontului, dar în ofensiva pentru Bahmut, una dintre cele mai disputate din război, a ajuns să opereze în plină luptă zece răniți grav pe zi.
Operația de astăzi este ușoară, a fost programată după stabilizarea rănitului într-un spital de campanie de pe front. Gromov a fost surprins de o dronă, dar a reușit să se arunce la pământ la timp și rucsacul l-a protejat. «Ucrainenii au schimbat elicele dronelor, acum nu le mai detectezi de departe, nu mai auzi acel sunet abominabil», regretă militarul.
Zuchara, tot soldat al Brigăzii a 4-a Motorizată, rătăcește cu privirea pierdută înainte de a fi examinat cu un echipament extrem de costisitor pentru tomografii computerizate plătit de Kadîrov, un echipament care nu este disponibil în alte spitale ale Ministerului Apărării. Zuchara a fost atacat cu două zile înainte cu o armă chimică neidentificată și are plămânul drept afectat. Acest tânăr a fost evacuat de colegii săi: deși a reușit să iasă din norul toxic, a leșinat.
«La Akhmat nu contemplăm ideea că există pacienți irecuperabili, soldați care știu cu siguranță că vor muri. Noi luptăm pentru toți, ne luptăm până la capăt pentru fiecare dintre ei. Asta îmi place la această unitate», spune sub anonimat medicul care îl tratează pe Zuchara.
Comandantul spitalului, Bulia, subliniază că aceasta este diferența Akhmat față de o parte a forțelor armate ruse: «Cu Evgheni Viktorovici [Prigojin] era așa, vizita răniții și ne cerea ca prioritatea noastră să fie trupele de asalt. Ca ei să fie oamenii VIP, nu înalții comandanți. Că dacă erau 10 batoane de ciocolată, nouă să fie pentru ei și unul pentru medici».
Bulia asigură că această filozofie a continuat după trecerea la Akhmat. «M-a sunat la telefon Apti Aranovici [Alaudinov, generalul Akhmat] și mi-a cerut să salvăm băieții noștri». «Apti Aranovici, Evgheni Viktorovici [Prigojin], bunicul Dmitri Utkin [comandant Wagner, decedat în același avion cu Prigojin]... Sunt genul acela de oameni care merg până la capăt și nu luptă pentru putere, sunt comandanții competenți», spune Bulia. «Aceștia sunt [comandanții] pe care îi iubesc rușii», adaugă el.
Dronele ucid mai mult decât artileria și gloanțele la un loc
Spitalul dispune de o ambulanță blindată care pare desprinsă din seria Mad Max datorită modificărilor sale. Un vehicul enorm cu uși de 150 de kilograme care a primit cinci lovituri de dronă în aproximativ cincizeci de călătorii și a pierdut doar o dată o roată. «Este o țintă apetisantă», admite Bulia.
Militarii ruși subliniază că amenințarea dronelor, deja prezentă pe tot parcursul războiului, a devenit insuportabilă în ultimele două luni. «Practic nu primesc răniți de glonț, maxim 1%», afirmă doctorul Diego.
«Dronele provoacă mai mult de jumătate din decese», semnalează la rândul său Vasili, comandantul unei unități de drone Akhmat și poreclit Psih. «Când am văzut o dronă pentru prima dată acum doi ani, nu știam ce este. Războiul s-a schimbat total, este mai înfricoșător», adaugă.
Unitatea sa se mută dintr-o casă în alta în mijlocul satelor pentru a se ascunde de sistemele HIMARS ucrainene. Într-una repară și modifică dronele lor. «Uciderea unui singur inamic poate însemna salvarea a trei dintre ai noștri, plus costurile de antrenament, spitalizare sau compensații pentru familie», spune Psih explicând de ce este rentabil să ataci cu o dronă un singur soldat rival.
«Drona cea mai periculoasă este cea cu cablu de fibră optică», semnalează la rândul său alt comandant Akhmat, Fartobi. «Nu sunt afectate de măsurile electronice», adaugă înainte de a explica singurele răspunsuri actuale împotriva acestui tip de război: «Încercarea de a trece neobservat sau fuga în pădure. Un pilot competent te va face să alergi cu echipamentul pentru a te obosi înainte de a lovi».
Această unitate Akhmat dispune de tot felul de drone, de la kamikaze la recunoaștere, și a antrenat peste 1.500 de soldați. «Observăm că alte forțe [ruse] pun mai puțin accent pe practică. Noi practicăm cu instructori experimentați», subliniază Psih.
Noi recruți participă la o sesiune de antrenament în mijlocul câmpului. Una dintre bombe provoacă un incendiu în iarba uscată. «Pot să-ți spun de ce m-am alăturat războiului?», întreabă Volodia, poreclit Tioplîi [Călduros] și voluntar local din 2014.
«M-am alăturat când forțele ucrainene au tras asupra satului meu, asupra celor doi copii ai mei, acolo nu erau lupte», afirmă Tioplîi. Unsprezece ani mai târziu, fiul său cel mare este pe punctul de a împlini 18 ani, vârsta pentru serviciul militar. «Nu-mi pasă de mândrie, nu le doresc copiilor mei soarta pe care am avut-o eu, sunt obosit», spune acest veteran de 45 de ani. «Pentru ucraineni eram un moskal (termen peiorativ pentru moscovit) și pentru ruși un hohol (termen peiorativ pentru ucrainean). Toate acestea puteau fi rezolvate diplomatic», regretă el.
Pentru Tioplîi, obiectivul trebuie să fie pacea, «nu Kievul». «Vrem să trăim liberi, dar asta depinde și de Ucraina», adaugă la rândul său Andrei, un tânăr de douăzeci de ani poreclit Student.
