Raportările recente cu privire la problemele legate de brățările electronice folosite pentru protecția victimelor violenței domestice generează îngrijorare serioasă. Memoriul Parchetului General pe 2024 menționează o lacună de date cauzată de o schimbare a companiilor care furnizează servicii, ceea ce, conform raportului, a condus la o „potențială lipsă de protecție a victimelor” și la „un număr mare de clasări, provizorii și achitări”.

Declarațiile ministrului Egalității, Ana Redondo, care a descris situația drept „alarmistă”, fără nicio explicație cu privire la amploarea incidentului, nu au făcut decât să amplifice îngrijorarea. Lipsa de informații despre numărul de femei afectate, durata lipsei datelor telematice pentru a dovedi încălcările ordinelor de restricție și numărul de cazuri eșuate ridică semne de întrebare.

Mai mult, există rapoarte despre defecte ale brățărilor. 4.515 victime care poartă aceste dispozitive și copiii lor merită mai multă transparență, angajament și rigoare instituțională. Brățara, care urmărește locația agresorului, trebuie nu numai să asigure respectarea ordinului de restricție, ci și să protejeze victima de una dintre cele mai distructive arme ale agresorului – frica.

Este important de reținut că brățările funcționează, dar nu este posibil să garantăm zero criminalitate sau o tehnologie infailibilă. La fel de îngrijorător ca și defecțiunile este utilizarea iresponsabilă a brățărilor cu unicul scop de a discredita guvernul. Este ipocrit să faci alianțe cu cei care nu protejează victimele, ci le alungă în neîncredere și frică.

Din 2003, 1.322 de femei au fost ucise din cauza violenței de gen în Spania. Una dintre pietrele de temelie ale luptei împotriva acestei probleme structurale este încrederea femeilor în rețeaua instituțională care le protejează. Nici partizanatul, nici paternalismul nu își au locul aici. Subminează această încredere nu faptul că apar defecțiuni în controalele telematice, ci că acestea sunt ascunse, minimalizate sau nu se iau măsuri pentru a le remedia. Victimele violenței domestice au nevoie de unitate politică și de instituții care să acționeze cu rigoare și transparență, să-și recunoască greșelile și să le repare. Nu este tolerabilă toleranța față de cea mai mică defecțiune în această problemă. Victimele merită să fie sigure că statul nu le dezamăgește.