Natura ne trimite semnale de avertizare. Este suficient să privim către Caraibe, unde mii de oameni încearcă să-și refacă viețile după evenimente devastatoare. Dezastre de acest gen, care nu mai sunt excepții, poartă amprenta schimbărilor climatice, alimentate de extracția și utilizarea combustibililor fosili.

Când fostul președinte al Columbiei a preluat funcția, liderii indigeni i-au făcut o avertizare crucială: pacea nu era doar cu gherila, ci și cu natura. Ei aveau dreptate, iar dreptul internațional confirmă acest lucru.

Într-o sentință istorică emisă în iulie anul acesta, Curtea Internațională de Justiție a decis că finanțarea în continuare a combustibililor fosili — prin permise, licențe sau subvenții — poate constitui un "act ilicit". Decizia are deja efecte: în august, invocând această hotărâre, un tribunal brazilian a ordonat suspendarea unei mine de cărbune și a unei centrale termice.

Între timp, energia curată devine tot mai competitivă. În august, energia eoliană și solară au acoperit o treime din necesarul de electricitate al Braziliei, consolidând reziliența sistemului împreună cu cea hidroelectrică și reducând dependența de gaze. Santiago de Chile va avea două treimi din flota sa de autobuze electrice înainte de sfârșitul anului. Și lumea se îndreaptă în aceeași direcție: Europa a convenit săptămâna aceasta să accelereze tranziția verde.

Cealaltă parte a monedei este că producătorii de cărbune, petrol și gaze se confruntă cu un viitor tot mai incert. Pe măsură ce energia regenerabilă va înlocui combustibilii fosili, locurile de muncă și veniturile fiscale asociate acestui sector vor dispărea. Regiunile dependente de extracția combustibililor fosili vor avea nevoie urgent de planuri pentru a-și diversifica economia, a-și forma lucrătorii și a sprijini comunitățile afectate.

În Columbia, îngrijirea naturii este mult mai mult decât o decizie de mediu: este o strategie economică și de pace. Acolo unde acest lucru a fost implementat eficient, foști combatanți și comunități lucrează împreună pentru a proteja pădurile, a recupera râurile și a promova ecoturismul.

Nimic din toate acestea nu va fi sustenabil fără sprijin internațional. De aceea, Brazilia, țara gazdă a COP30, a propus o inițiativă susținută de Europa și de țările cele mai expuse crizei climatice. Aceasta ar trebui să intereseze atât producătorii, cât și consumatorii.

Dacă acționăm împreună, tranziția va fi mai rapidă, mai justă și mai stabilă. Dar nu putem aștepta ca toți să fie de acord: cea mai mare pădure tropicală a planetei cere atenție imediată.

Extracția necontrolată de resurse — legală și ilegală — adăugată schimbărilor climatice, împinge Amazonia către un punct de unde nu mai există întoarcere. Dacă îl depășim, nu vom pierde doar păduri într-un ritm accelerat, ci întregul ecosistem ar putea colapsa.

Combustibilii fosili fac parte din problemă. În ultimii 15 ani, extracția de petrol și gaze în patru țări amazoniene a fost legată de 5.000 de incidente de mediu. Râuri otrăvite, soluri contaminate, faună distrusă, mii de oameni afectați… Și amenințarea crește din cauza noilor proiecte petroliere și a mineritului ilegal.

Populațiile indigene și-au ridicat vocea pentru a opri forajele. După o investigație de un an, membrii rețelei globale "Parlamentari pentru un Viitor Fără Combustibili Fosili" au prezentat un plan de acțiune pentru protejarea Amazoniei. Acesta propune neautorizarea de noi puțuri de petrol și gaze, consolidarea guvernanței indigene și crearea de instrumente financiare pentru ca combustibilii fosili să rămână în subsol.

Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a susținut deja public o Amazonie liberă de combustibili fosili.

Când liderii se vor reuni luna aceasta în Belém, la porțile acestui incomparabil plămân al umanității, îi îndemnăm să se alăture acestui efort. Ce ofrandă mai bună de pace pentru lumea noastră naturală?